Lui Mark Zuckerberg presa tabloidă îi datorează nu numai 50% din conținutul ei editorial, dar și dramatica-i supraviețuire, într-o lume din ce în ce mai săracă, în care știrile se fac chiar mai greu decît miliardele la NASDAQ. De cîte ori o vedetă scapă – scuzați expresia, rețineți ideea – o bășină publică pe inevitabila rețea de socializare, tabloidele românești se-nghesuie s-o distileze pînă la ultima moleculă de metan, rezultînd, de fiecare dată, un melanj chimic senzațional. Deunăzi, spre exemplu, Cancan ne invita să fim alături de o mărturisire de larg interes estival: „Lucian Mîndruță îți spune de ce iubește Bulgaria! Tu crezi că treci testul lui de cultură turistică?“.
Poza postată pe Facebook de domnul Mîndruță înfățișa un crîmpei idilic de Marea Neagră, cu valuri molcome ca o dezvăluire din Gândul și un țărm stîncos în planul doi. Practic, tot tacîmul geografic bulgăresc all-inclusive. Imaginea era însoțită de următorul comentariu demn de un expert în PR în concediu, agreat de Ministerul Turismului de la Sofia: „Test rapid de cultură turistică: identificați în imagine discoteca de manele, șaormeria și plaja de pițipoance și cocalari. Nu puteți, nu? Ei bine, d-aia iubesc Bulgaria!“. N-aș vrea ca cititorii noștri mai sedentari din fire să trăiască în întuneric și ignoranță, c-o impresie greșită, atît despre litoralul bulgăresc, cît și despre Lucian Mîndruță, căruia îi place mult să navigheze pe apele vieții în varii ambarcațiuni cu pînze (vezi Regatta Mării Negre și alte evenimente de profil velier). Iar prin asta vreau să spun că omul se pricepe la apă și mult mai puțin la țărmuri.
Cum momentan mă aflu la Nisipurile de Aur, perla litoralului bulgăresc, desăvîrșindu-mi cultura turistică de buzunar, îmi permit să fac puțină lumină în geografia afectivă a domnului Mîndruță. Așadar: am identificat din prima discoteca de manele. Se află vizavi de superbul hotel Admiral, în proximitatea cosmopolită a Turnului Eiffel – o replică de dimensiuni mediocre, în care funcționează o cafenea pentru cocalarii ruși, de care geme stațiunea. La discoteca de manele (căreia i se zice „club“, cum e la modă în anumite cercuri), profesionistele dansează frenetic din buric, reiterînd faptul că Bulgaria se învecinează, prin tradiție, cu Turcia și că, pînă mai ieri (cînd a plecat să cucerească L.A.-ul), Costi Ioniță era regele showbiz-ului de la sud de Dunăre. Dar trebuie să recunosc că bărbații potenți, cu ceafă destul de lată, stau cuminți la mese și nu aruncă cu săbii ninja în barmanii bulgari. Care au obiceiul de a-și bate joc, programatic, de orice cocktail din meniu, punîndu-i de două ori mai puțin alcool decît e cazul sau de două ori mai multă apă decît e omenește suportabil.
Am identificat și șaormeriile. Sînt zeci, n-aveam cum să le ratez nici dacă mă cazam într-un skijet. O șaorma cu de toate costă 6 leva (aproximativ 3 euro), deci nu e tocmai o afacere, afectiv vorbind. Cît despre plajele cu pițipoance, e de remarcat că ele se află, plasate strategic, lîngă hotelurile de cinci stele din Nisipuri (Admiral și Melia, în principal), unde două scaune plus umbrelă te ușurează de 30 de leva pe zi, cum ar veni, 15 euro. Deci ca la Mamaia, în caz că d-asta iubești România. Trebuie să recunosc, însă, că pițipoancele, ca de altfel femeile lor în general, sînt mult mai puțin agreabile decît ale noastre. Așa că bulgarii încearcă să compenseze acest clasic neajuns difuzînd în boxele lor, mai dese decît castraveții, multă muzică românească. În esență, aia care se asculta la Kiss FM și Radio Zu acum doi-trei ani. Plus, surprinzător de actual, „Vara nu dorm“, hitul lui Connect-R despre care Lucian Mîndruță n-ar putea avea o părere fermă sau interesantă, întrucît nu se-aude de pe yacht. Sau poate că se-aude, dar asta nu mai e vina bulgarilor.
