Niciodată n-am întîlnit nicăieri, în nici o altă țară, controlori de bilete de tren mai drăguți, mai amabili ca pe interregionalul Oradea-București. Mă urcasem la Cluj, la 22,15, și fiindcă nu mai era nimeni în compartimentul de clasa a II-a unde aveam bilet, mi-am scos cizmele de piele îmblănită și m-am întins pe locurile rămase libere, cu capul spre geam. Pe la Cîmpia Turzii, n-apucasem să ațipesc bine, că a venit controlorul, a aprins lumina, s-a uitat la mine, s-a uitat la cizme și mi-a spus cu blîndețe: „Doamnă dragă, vă rog eu frumos să vă puneți cizmele în picioare și să stați tot așa, întinsă, cu ele pe banchetă, fiindcă s-ar putea să vă dispară”. M-am încălțat la loc, m-am întins din nou, cu cizmele pe banchetă, și-am adormit. Imediat după Sighișoara, unde trenul merge legănat și cu aceeași viteză precum Carul cu boi al lui Grigorescu – supracontrolul! „Hait! – mi-am zis. Să vezi ce amendă îmi dă că dorm cu cizmele pe banchetă!” Supracontrolul nici n-a aprins lumina, a îndreptat fascicolul unei lanterne performante spre fața mea, apoi spre cizme și-a zis: „E foarte bine că nu v-ați scos cizmele și că dormiți cu ele pe banchetă, fiindcă, dacă le aveați scoase, pe la Copșa Mică v-ar fi dispărut. Călătorie plăcută!”.
Nici nu s-a uitat la bilet. Și să mai zică lumea că nu sîntem civilizați!
Nu înțeleg cum de nu i-a trecut nimănui prin cap să organizeze și-n România – pe modelul unor state africane care cîștigă bani cu nemiluita ducîndu-i pe niște turiști amețiți să vadă girafe, lei, gheparzi și alte lighioane, chipurile în sălbăticie – niștesafari pe cinste. Păi dacă, de pildă, astă-vară ai fi luat niște turiști străini și i-ai fi dus din București, la nici două ore de mers cu mașina, pe Valea Oltului, să vadă un TIR turcesc plonjat în Olt, cu șoferul turc plîngînd live pe mal, în timp ce adolescenți de-ai noștri, așa, mai tuciurii, se scufundau pe lîngă TIR, cu cuțitașe în mîini, și scoteau de-acolo diverse chestii – ce safari mai frumos ca ăsta?!
(va urma)
