O dată la câteva săptămâni aflăm de la inspectorii de la Protecția Consumatorului că s-a găsit căcat în apa minerală. Dar nu ni se spune nici marca de apă minerală și nici ce lanț de magazine o comercializează. Pe principiul că, oricum, suntem obinșuiți să-l mâncăm, așa că n-om muri dacă mai și bem căcatul. Bine, ei nu-i spun așa. Îi spun, elegant, fecale.
Zilele trecute,
știrea că un copil a murit din cauza unei șaorme a inflamat televiziunile și mediul online. Deși nu se știa dacă din cauza aia a murit copilul. Oricum, cazul e mai complicat, șaorma aia nu era făcută în casă, ci cumpărată de la șaormerie, iar afectați au fost și părinții copilului. E vorba acolo și despre bâlbâielile medicilor de pe Salvare, și despre întârzierea intervenției și despre faptul că cei trei, copilul și părinții săi, par, deocamdată, să fie singurii afectați. Iar șaormeria cu pricina n-a vândut doar o șaorma sau doar trei în ziua cu pricina.
Totuși, au apărut voci care au întrebat de ce nu a fost dat numele șaormeriei, pentru ca alți cetățeni să nu fie puși în pericol. Nu s-a dat numele șaormeriei pentru că nu exista nici o certitudine că șaorma ar fi cauza. În cazurile nenumărate de alimente pline cu diverse resturi, însă, tăcerea autorităților este de neînțeles. Atâta vreme cât au analize făcute în laboratoare acreditate, atâta vreme cât au siguranța că respectivele produse nu sunt în regulă, ar trebui să fie obligate să facă publice numele producătorilor și magazinele unde se găsesc respectivele produse. Există exemple internațioanle celebre care ne pot spune foarte clar că nu riscăm absolut nimic din punct de vedere juridic dacă sunt făcute publice aceste nume. Belgia a dat de toți pereții cu ditamai Coca-Cola, în care se descoperiseră urme de dioxină. SUA au fost neiertătoare cu producătorii de Tylenol, a căror producție fusese sabotată și ale căror hapuri conțineau de-a dreptul otravă. Nu toate, unele.
Dar agitația din jurul șaormeriei
(pe care televiziunile o știau, pentru că au filmat în jurul ei, dar fără să-i arate firma) a amintit de un caz mult mai grav și care, la vremea lui, a reușit mai întâi să divizeze societatea, iar mai apoi s-o unească într-un singur verdict: e o conspirație, cineva vrea să distrugă firma unui om onest, moarte invadatorilor!
În februarie 2016, a părut că suntem supuși unui atac concertat cu E.Coli, fiind înregistrate mai multe decese infantile provocate de către sindromul hemolitic uremic. Au fost înregistrate decese în mai multe județe, la distanțe mari unul de altul, între copiii decedați neexistând decât o singură legătură: muriseră din cauza infecției prvocate de bacteria Escherichia Coli. Dar un copil din Sibiu mâncase pui infestat cu E.Coli, doi copii din Fetești mâncaseră sarmale infestate cu E.Coli, un copil din Vrancea mâncase, și el, altceva. Nu se putea vorbi despre o sursă unică a contaminării, era doar o coincidență că toate acele cazuri au apărut în același timp. Până când au apărut cazurile din județul Argeș. Acolo, trei copii au muri din cauza SHU, după ce toți mâncaseră același produs plin cu E.Coli: brânză proaspătă, vărsată, produsă de către aceeași făbricuță din județ. Dar până să ajungă la brânza cu pricina, DSVSA Argeș a căutat E.Coli în coaja portocalelor. Sau nu neapărat E.Coli, ci niște pesticide sau orice altceva ce ar fi putut provoca decese. Deși copiii nu mâncaseră portocale. Nici unul dintre cei decedați.
Așa a început scandalul.
Ministrul Agriculturii din acea perioadă, Achim Irimescu, a scăpat într-o discuție cu ziariștii faptul că s-au făcut teste pe mai multe produse comercializate în Argeș și indicate ca fiind consumate de către copii decedați. Dintre toate produsele, bacteria E.Coli, serotipul 206 (adică exact ceea ce a dus la decesele celor trei micuți), a fost descoperită doar în brânza produsă de către Lactate Brădet. Ziariștii n-au știut sau n-au înțeles că aceasta era o informație off the record, așa că au difuzat-o, inițial, “pe surse”. Ministrul Irimescu nu a avut ce face și a confirmat oficial că în produsele Lactate Brădet s-a găsit E.Coli.
Și s-a dezlănțuit iadul.
Pentru că era prima dată când un reprezentant al autorităților publice spunea în clar de la ce s-a tras moartea unor persoane, presa a fost prima care s-a împărțit în două. Au început cei din Argeș, care s-au apucat să-l căineze pe investitorul local și să invoce nedreptatea care i se făcea. Publicul, sensibil, a preluat balada patronului amărât din mers și a început să preseze asupra tuturor site-urilor instituțiilor de presă. Nu mai puteai scrie sau difuza nici un material pe tema asta că imediat erai înjurat de oamenii care vedeau în dezvăluirea sursei infecției cu E.Coli un act antinațional. Cei mai mulți ziariști au cedat nervos. Patronul de la Brădet a făcut o conferință de presă chiar la fabrică, a arătat camerelor utilajele moderne care nu-i permit bacteriei să trăiască și a început să plângă pentru că i se distruge afacerea. A fost invitat în emisiuni de televiziune, i s-au ridicat osanale, i s-au promovat produsele, i s-a băgat în cap că ar fi bună o subscripție publică care să facă din Lactate Brădet fabrica de lactate a tuturor românilor.
Între timp, deși verdictul fusese dat deja
de către public – deci Marius Badea, patronul de la Brădet, era nevinovat, fabrica era curată, copiii muriseră pentru că nu avuseseră zile –, au început să vină, unul după altul, rezultatele analizelor.
În brânza de vaci tradițională vărsată Brădet s-a descoperit bacteria E.Coli, serotipul 206. Analizele făcute angajaților fabricii au scos la iveală faptul că șapte dintre aceștia erau purtători ai bacteriei E.Coli. În fine, în brânza exportată de către Lactate Brădet în Italia, pentru un magazin cu produse românești, autoritățile italiene au descoperit E.Coli, serotipul 206, și au declanșat sistemul european de alertă.
De ce nu au fost găsite urmele bacteriei
în fabrica de la Brădet? Pentru că fabrica de la Brădet avea două unități de producție: una modernizată din fonduri europene, aseptică, în care inspectorii au căutat bacteria în mod inutil, și încă una, la etaj, unde se produceau lactatele “tradiționale”, fără pasteurizare, ca la stână, ca să fie cât mai autentice. Acolo nu au avut acces ziariștii și degeaba au avut acces și inspectorii. Pentru că primul lucru pe care l-au făcut autoritățile sanitar-veterinare a fost să ordone dezinfectarea fabricii, în integralitate. De-abia după aceea au luat probe. Normal, după dezinfectare nu au găsit. Decât la muncitori, pe care n-au putut să-i dezinfecetze.
Patronul de la Brădet
s-a plâns că 2016, anul morții celor trei copii din cauza bacteriei E.Coli din brânza sa, i-a adus pierderi de 300.000 de euro. De fapt, conform datelor de la Ministerul Finanțelor, firma nu a pierdut nici un leu în 2016, ci a avut profit. E drept, un profit cu 250.000 de euro mai mic decât în 2015, dar profit, nu pierdere. Adică nu a pierdut, ci nu a câștigat cât și-ar fi dorit.
Acum doi ani au fost uciși
trei copii din cauza neglijenței și nepăsării unui afacerist. Publicul nu a găsit strop de simpatie față de familiile celor trei copii, dar a sărit cu bani ca să-l ajute pe patronul cu pricina. Patron care a scăpat de orice consecință penală pentru moartea celor trei copii pentru că publicul l-a declarat nevinovat, iar autoritățile au fost mai preocupate să șteargă urmele decât să afle adevărul.
Poate că e mai bine să nu dăm numele celor care produc și pun în vânzare produse periculoase pentru sănătate. Poate că e mai bine să înghițim și să murim decât să transformăm toți potențialii criminali în martiri.
Achim Irimescu a fost de buna credinta. Pe unde o fi acum?