Știți cum stau sardinele în conservă?
Eh, acum băgați alte conserve cu sardine între ele și fiecărei sardine puneți-i o țigară aprinsă în bot. Apoi uitați tot ce-am spus și imaginați-vă foarte-foarte mulți oameni, căci asta voiam să spun, de fapt. Așa e la Cafe Deko sîmbătă seara cînd se bagă stand-up. În schimb, e mișto că e scump. Așa că, pînă să intre băieții cu glumele, poți să rîzi de tine, cît de prost ai fost să dai 39 de lei pe un bilet și 90 de lei pe ceva care se aseamănă, pe întuneric, cu o sticlă de vin. Însă trebuie să fii foarte norocos dacă dai banii ăștia. Înseamnă că ți-a venit ce ai comandat. De multe ori, fetele alea încurcă comanda și-n loc de bere sau vin îți aduc nimic.
– Of, doamnă, dar n-am comandat nimic! Eh, acum, dacă tot l-ați adus lăsați-l aici…
Trece o oră și-o vezi pe tipa cu berile înaintînd prin fum și transpirație cu tava plină în mînă. Exact așa îți imaginezi că ar fi arătat un chelner care ar fi servit în prima linie în timpul atacului cu gaze de la Ypres, din aprilie 1915. Mască pe figură? Moft.
Stăpînind peste acest infern de mahoarcă, sudoare și penumbră,
o suricată cu plete. Probabil amenința oamenii din stradă cu moartea sau le promitea cîștiguri la Loto, cert este că tot veneau oameni. Ființa asta nu refuza pe nimeni din cei care urcau la mansardă. Parcă o aud:
– Vai, cum să nu fie locuri? Nu vă uitați că e plin ochi, nimic nu e mai moale pe lumea asta ca un grăsuț cu burta plină de bere!
Suricata își ițea căpșorul diabolic printre șirurile compacte de carne plătitoare, între timp deplasîndu-se pe sub mese sau, naiba știe, de-a dreptul prin podea. Și mereu cu un scaun în dinți, gata să-i facă loc între alte două scaune lipite unul de altul. Eu am ținut în spate un băiețaș în trening, iar pe față purtam o corporatistă fără țîțe căreia îi înfipsesem nasul între coaste. Cînd rîdeam o umflam pe-asta ca pe un pește-arici.
Cei care am venit de la ora 21
am fost doar solul în care suricata pletoasă a înfipt consumatorii de umor ceva mai întîrziați. Iar consumatori de umor întîrziați, pe bune, se găsesc pe bandă. Ce-a mai înfipt dementa oameni în alți oameni!
Abia cînd a venit Sorin Pîrcălab – primul dintre stendapiștii serii – și-a dat seama și suricata ce-a făcut. Ca să aibă loc Sorin în mansardă, a trebuit să scoată un spectator pe hol: "Hai, du-te la baie, pișă-te, plimbă-te, vii mai tîrziu, poate moare vreunul sufocat, îl scoatem în curte, la tomberon, și intri tu!" (cam așa îmi imaginez că i-a zis.) Oricum, Sorin a spus că vrea să urce pe scenă cu o sticlă de bere în mînă. Ha-ha, ce tare, nu se poate, băi, Sorine, nu mai e loc sau, dacă dă și sticla vreo 20 de lei, bilet la jumate, te lasă cu ea.
