Căldură mare

Ştiţi povestea cu domnul care se duce în vizită la un amic, pe arşiţă. Ne aflăm pe strada Pacienţei, la numărul 11 bis. Domnul s-a dat jos dintr-o birjă. Apasă pe butonul soneriei pînă îi deschide feciorul. Cei doi poartă o convorbire toropită – afară sînt 33 de grade Celsius, la umbră. Din aproape în aproape şi după oarecare caznă, domnul află că stăpînul casei lipseşte. Apoi că n-a nimerit adresa căutată, care se află pe strada Sapienţei, la numărul 11 bis. Prudent, domnul n-a dat drumul birjarului, un muscal.

Se suie în trăsură şi-l întreabă pe muscal dacă ştie unde-i strada Pacienţei. Nu ştie. O întreabă pe o babă. Asta-i strada, maică! Nu se poate, eşti ramolită. Îl întreabă pe un băiat de prăvălie, la colţul străzii. Acelaşi răspuns. Eşti prost! În sfîrşit, domnul vede un sergent de stradă, aşezat pe o bancă. Unde-i strada Pacienţii? Asta e, răspunde apărătorul legii care şi-a scos cizmele să-şi mai răcorească picioarele. Imposibil! Sergentul nu se lasă: Asta e, domnule! La d. Popescu, numărul 11 bis, vrea să se asigure domnul. Mai în sus, pe mîna stîngă… precizează sergentul. Atunci feciorul e un stupid! spune domnul. Întoarce, birjar!

Cu schiţa asta Caragiale a deschis la noi poarta absurdului. Eugen Ionescu şi-l recunoştea drept înaintaş literar, alături de Urmuz. Să nu exagerăm însă cu absurdul lui Caragiale, fiindcă nu e cazul. Personajele lui suferă de prostie, nu se înţeleg din superficialitate şi ajung în situaţii imposibile fie din confuzie, fie din cauza potrivniciei împrejurărilor. Nu le bîntuie absurdul existenţei, ci le loveşte din cînd în cînd ghinionul. Domnul din Căldură mare se încurcă în numele străzilor din pricina arşiţei, care-i întunecă momentan judecata, nu din cine ştie ce motive metafizice. Iar toată confuzia porneşte de la birjar. Muscalul nu se descurcă prin Bucureşti şi l-a adus pe strada Pacienţei, nu pe Sapienţei, la fel cum Rică Venturiano, vrînd să ajungă la Ziţa acasă, nimereşte la Veta, fiindcă binagiul care i-a reparat gardul lui jupîn Dumitrache a bătut  numărul de la poartă cu capul în jos, încît din 6 a devenit 9.