Călin și Elena față cu războiul

În sfîrșit, ne surîde și nouă norocul. Vom avea un președinte care știe cum să se descurce în criza de securitate. Dacă iese Călin Georgescu, avem un pacifist în linia lui Putin, care susține că Ucraina e un stat inventat și că scutul de la Deveselu trebuie să dispară. Dacă iese Elena Lasconi, ne bazăm pe numărarea trupelor NATO după metoda lui Pristanda.

Asta, în timp ce războiul din Ucraina dă în clocot, americanii trimit rachete cu bătaie lungă, iar rușii își fac mîna cu rachetele balistice, capabile să transporte încărcături nucleare.

Germania își pregătește companiile și populația pentru război. Suedia, Norvegia și Finlanda își antrenează popoarele pentru rezistență. Polonia mobilizează trupe la graniță. Marea Britanie își pune armata în alertă și vorbește în clar despre posibilitatea reală a unui război mondial. Franța și Italia fac aplicații militare interne. Pînă și Ungaria își pune apărarea antiaeriană în alarmă. Aproape toate statele occidentale, în frunte cu SUA, își turează industriile naționale de apărare.

Noi, în schimb, așteptăm nu se știe ce. Ne bazăm, poate, pe faptul că sîntem cea mai expusă țară, așezați pe direcția intențiilor declarate ale Rusiei de a lua Odessa, de a cuceri tot litoralul ucrainean al Mării Negre și de a ne zîmbi de la gurile Dunării. Ne mai bazăm pe cea mai slab înzestrată și modernizată armată de pe flancul estic. Mai avem avantajul că resursa umană a armatei e în descreștere și că nu există nici o intenție serioasă de a opri degradarea moralului. Firește, nu putem uita faptul că avem paralizată aproape întreaga industrie națională de apărare, pe care toate guvernele din ultimii zece ani, dar mai ales cele din ultimii trei, s-au străduit s-o lase pradă ruginei. Nu în ultimul rînd, ne întărește gaura financiară și fiscală care ne obligă să ne înarmăm doar cu răbdare.

E bine să-i cunoaștem pe arhitecții acestui proces de întărire a capacității de apărare a patriei și să le mulțumim pe rînd, începînd cu comandantul suprem Iohannis, care, vreme de zece ani, a condamnat la moarte orice inițiativă de a moderniza armata. Urmează generalul Ciucă, cel care a ținut treaba pe loc în toți cei aproape nouă ani în care a fost în fruntea armatei ca șef de Stat Major, ministru și premier. Ar veni premierii Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban, Cîțu, Ciolacu și miniștrii Moțoc, Leș, Țuțuianu, Fifor, Dîncu și neasemuitul fiu de securist Tîlvăr, sugrumătorul final. Vin apoi șefii de Stat Major Dănilă, Petrescu și Vlad, subordonați inferiorului lor, generalul combinator Teodor Incicaș, care a blocat, cu dîrzenia unui chelner care-și apără bacșișul, orice producție de armament în țară.

Ei sînt cei neatinși de reproșurile istoriei și ale poporului, oamenii care au adus România într-o stare de vulnerabilitate gravissimă. Lor trebuie să le mulțumim pentru expunerea largă a națiunii și a statului la situațiile periculoase. Lor și numai lor trebuie să le caute parchetele dovezi de recunoștință.