Iar a început perioada aia cînd politicienii încearcă să se dea oameni normali, ca să pară simpatici la plebea cu drept de vot. Mereu iese amuzant. Că e ca și cum m-aș duce eu în Texas să mă dau cow-boy, așa, din ce-am înțeles din filme că înseamnă a fi cow-boy. Poate aș părea vag de-al locului, în ochii altui om care a văzut cow-boy doar în filme, dar un om de acolo m-ar vedea penibil, s-ar simți insultat și mi-ar trage un scuipat în freză. Exact reacția asta o am și eu cînd îi văd pe oamenii ăștia, care au lachei să-i șteargă la fund cu suluri de bani, cum o ard cetățenește din ce au înțeles ei din poveștile șoferului de la limuzină că e un cetățean.
Spre exemplu, Ponta. Care s-a dus la inundații ca să vadă lumea că e un om implicat, care apare la fața locului cînd e o problemă. Și, în mintea lui de om extraordinar de important, faptul că s-a pogorît printre melteni într-o barcă trasă de șapte pompieri, ca să nu-și ude cizmulițele, i s-a părut un efort suficient. Adică ce-ar fi vrut ăștia? Să pună un sac de nisip? Să meargă prin apa pînă la genunchi? Nu e de-ajuns că a acceptat să respire același aer cu țăranii? Nici măcar nu avea aer condiționat barca aia. Dacă nici asta nu-i o dovadă că e un om ca toți alții, nimic nu e. Adică ar fi putut să ceară să fie cărat pe brațe și vînturat cu o frunză mare de trei sclave în țîțele goale. Nu a făcut asta. A venit doar cu o barcă și șapte pompieri! Vedeți? Poate să fie umil.
Elena Udrea, însă, are o strategie și mai penibilă. Cineva i-a spus prost că poate să atragă simpatia tineretului dacă îi imită comportamentul. Așa că a început să o ardă pe Facebook mai ceva ca o puță de 15 ani. Își face selfie-uri cu căpățîna ei macră, în formă de statuie din Insula Paștelui cu breton. Și imită postere de la Twilight cu gașca. Cum merg ei spre cameră, lucioși de la Photoshop. Și toți în blugi. Ca să pară clasă muncitoare. Gata să pună osul la muncă, dacă se ivește ocazia.
Cel mai scîrbos este însă cum se pozează ea făcînd activități casnice, poate o fi cineva destul de imbecil încît să o creadă gospodină. Că scoate cozonaci din cuptor. În blugi, cu batic și pantofi cu toc. Ca să ochească și țăranii, și muncitorii, și fițoșii din aceeași acțiune. Să nu trebuiască să o facă pe gospodina pentru fiecare în parte, că e obositor.
Politicienii au ajuns atît de rupți de realitate și atît de siguri pe idioțenia noastră, încît nici măcar nu se chinuie prea tare să imite omul. Ca niște travestiți care au impresia că ar putea să fie în continuare confundați cu niște femei, chiar dacă nu se mai bărbieresc. Aștept cu nerăbdare poza cu un politician care crapă semințe în parc, ca să pară unul de-al nostru. Și cu trei trepăduși în cadru, care-i separă miezul de coajă.
45 de vizualizări
