Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Campaniile cât mai dese, cheia marilor succese

Zoom Campaniile cât mai dese, cheia marilor succese

După achitarea lui Ludovic Orban în dosarul în care era acuzat că ar fi cerut 50.000 de euro de la un afacerist pentru a-și plăti campania electorală la două televiziuni, lumea a înțeles din sentința ÎCCJ că fapta nu există, respectiv că Orban nu ar fi cerut banii respectivi. De fapt, nu există fapta de corupție invocată de DNA, căci Ludovic Orban nu și-a folosit funcția din partid pentru a obține ceva ce nu i se cuvenea. Orban, de altfel, a recunoscut în instanță că a discutat despre bani cu Urdăreanu, că acesta l-a întrebat dacă-i vrea cash, dar că nu era neapărat vorba despre 50.000 de euro, ci poate despre altă sumă cu 50: “Nu înţeleg de unde Urdăreanu şi Parchetul au scos 50.000 de euro. Poate m-am gândit la 50 de milioane de euro. El m-a întrebat dacă îi vreau cash. Nicăieri în stenograme nu rezultă că eu aş fi avut intenţia să beneficiez de aceşti bani ilegal”.

Găsit nevinovat de către judecători,

Ludovic Orban rămâne, totuși, cu o problemă. Aceea a legalității sau ilegalității obținerii de bani de la o persoană pentru finanțarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2016. În linii mari, în conformitate cu ultimele variante ale legilor electorale, în vigoare în 2016, campaniile electorale nu mai sunt finanțate din donații și contribuții ale unora sau ale altora, ci de către statul român. Candidatul avansează banii necesari (și aceia într-o anumită limită, bine stabilită de lege), iar dacă obține peste 3% dintre voturile alegătorilor îi primește înapoi de la stat, dacă poate dovedi cu acte că i-a cheltuit în conformitate cu legea. Astfel, Urdăreanu nu îi putea da bani lui Orban decât cu împrumut, până la decontarea de către Autoritatea Electorală Permanentă a sumelor cheltuite în campania pentru Primăria Bucureștiului. Chiar și așa, banii respectivi nu puteau fi folosiți pentru publicitate pe televiziuni sau în presă decât într-un anumit procent, și așa mai departe.

După alegerile locale din 2016,

Autoritatea Electorală Permanentă a primit de la competitorii din campanie cereri de rambursare pentru 49.785.032,28 lei.

La alegerile parlamentare lucrurile au stat oarecum similar. A fost cerută rambursarea a 45.512.407,71 lei și s-au rambursat 42.698.236,32 lei. PNL a primit pentru campanie, de la AEP, 14.711.455,79 lei, PSD a primit 13.754.370,16 lei, PMP a primit 5.224.052,62 lei, iar ALDE a primit 4.947.367,93 lei. Dar dacă cineva își închipuie că aceștia sunt toți banii cheltuiți de partide în campania electorală din 2016 înseamnă că e fie naiv, fie membru al AEP.

În primul rând,

legea nu permite partidelor politice sau candidaților să cheltuiescă nelimitat. Pe undeva e normal, atâta vreme cât acum noi, contribuabilii, suntem cei care plătim campaniile electorale. Dar la fel era și înainte. Legea limita cheltuielile electorale, ca nu cumva să se dea partidele sau candidații în bărci și să arunce în stânga și-n dreapta cu bani.

În al doilea rând, limitarea pe categorii a cheltuielilor electroale nu ține cont de realitatea din teritoriu. Legea, practic, nu le-ar permite partidelor mari sau candidaților la președinție să angajeze consultanți străini. De fapt, deși toată lumea vorbește despre consultanții străini ai partidelor și candidaților, aceștia nu apar, practic, în nici un decont prezentat de partide Autorității Electorale Permanente. E drept, la onorarii de milioane de euro, nici n-ar avea cum să apară, pentru că legea nu permite unui partid să plătească atât doar pentru consultanță.

Ipocrizia legii,

dar mai ales ipocrizia legislatorilor deschid larg poarta spre fraude și bani negri vehiculați în campaniile electorale.

Mecanismele prin care banii nu sunt înregistrați drept bani de campanie sunt destul de bine descrise în procesele Elenei Udrea și ale oamenilor săi de încredere.

Pe lângă banii realmente negri, plimbați de Cocoș și alții cu sacoșele între diverse birouri, mai sunt banii pe care anumite firme îi plătesc direct consultanților sau mijloacelor de informare în masă. Acestea sunt comisioanele cerute de politicieni din anumite contracte, dar care nu ajung în buzunarul lor, ci sunt cheltuiți pentru campanii. Cel puțin așa s-a plâns un afacerist DNA-ului, rezultând următorul rechizitoriu, întocmit după denunț: “în perioada 27 noiembrie – 21 decembrie 2009, omul de afaceri a virat în contul firmei indicate, în două tranşe, suma de 918.864 de lei, în baza unui contract fictiv ce avea ca obiect prestarea unor servicii de publicitate, deşi societăţile administrate de omul de afaceri nu aveau nevoie de o campanie naţională de publicitate pentru promovarea unor proiecte locale”.

Omul de afaceri cu pricina avea mai multe contracte finanțate de ministerul Elenei Udrea în județul Tulcea. Și trebuia să plătească, cumva, acest privilegiu. De altfel, în același rechizitoriu, informația este completată după cum urmează: “Astfel, în perioada 26 octombrie – 23 noiembrie 2009, societatea omului de afaceri a virat în conturile a patru firme, în baza unor contracte fictive de consultanţă şi servicii de publicitate, suma totală de 691.029,63 lei. Nici de această dată, serviciile respective nu au fost realizate în realitate, iar sumele de bani au fost folosite pentru plata unor servicii prestate în timpul campaniei electorale desfăşurate în favoarea aceluiaşi candidat”.

Așadar, mecanismul e simplu

și este extrem de cunoscut. Dacă este sau nu o infracțiune să procedezi astfel, vom afla atunci când acest proces, în care sunt implicate Elena Udrea și Ioana Băsescu, precum și Iuliu Winkler, Gheorghe Nastasia și Victor Tarhon, va ajunge la faza sentințelor definitive.
Dar, până atunci, să aplicăm și acestui procedeu prezumția de nevinovăție și să considerăm eronate informațiile publicate de noi săptămâna trecută, conform cărora o firmă care nu are nevoie de publicitate (Raytheon) plătește servicii de publicitate unei firme (Chapter 4 Communications România) care aparține consultantului de campanie (Felix Tătaru) al unui candidat la președinție (Klaus Werner Iohannis).

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta