Când arheologia ajunge ramură a DIICOT

La început n-a fost autostrada şi autostrada a rămas aşa pînă la sfîrşit, fără să fie. Şi deodată, o voce a zis: să vină firmele clientelare Strabag şi Straco şi să obţină descărcări de sarcină arheologică şi să plătească pentru acestea. Iar clientelarele au zis: să vină intermediarele şi aşa a venit Vanderlay. Pentru descărcarea arheologică din sectoarele de autostradă din Alba şi Hunedoara, Muzeul Unirii a obţinut, în 2011, venituri extrabugetare de peste 1,2 milioane lei.

Aşa se face că directorii muzeului, respectiv Gabriel Rustoiu, plus adjunctul Constantin Inel, cât şi arheologii cuminţi, invitaţi de aceştia, au ajuns să fie remuneraţi la negru, pentru munca de descărcare prestată pe autostradă. Iniţial, arheologii care şi-au desfăşurat activitatea de descărcare de sarcină trebuiau să fie plătiţi cu sume cuprinse între 500 şi 800 de euro. Grosul n-a primit decât laude, iar puţinii au luat 500 de euro. Scriptic, şi unii, şi alţii au desfăşurat activităţi în baza contractului de muncă cu muzeul, contra unor salarii între 500-800 de lei pe lună.

Banii albi au devenit negri, pe următorul itinerar: Ministerul Transporturilor – firmele de construcţii Strabag şi Straco – firma intermediară Vanderlay – coordonatorii echipelor de arheologi Gabriel Rustoiu, Constantin Inel şi Cristinel Fântâneanu – pulimea arheologică. Iniţial, Vanderlay a promis că se vor semna contracte pentru ca fiecare arheolog să poată fi plătit legal, dar a rămas cu promisiunea. Băgătorii de seamă de la Comisia Naţională de Arheologie au făcut presiuni asupra specialiştilor să-şi termine treaba pe anumite tronsoane-cheie, astfel că cea mare parte a sitului rămânea necercetată. Ca să fie plătit, arheologul era de fapt şantajat să finalizeze cât mai rapid cercetarea şi să elibereze certificatul de descărcare de sarcină. Certificatul de încărcare pe evaziune urmează să-l facă DIICOT.