Când se joacă Grindeanu de-a incisivul

Până de curând rămăsesem cu o anumită imagine a lui Grindeanu: băiatul din provincie cu o mimică exagerat de gimnastă, care pare mulțumit că a ajuns și el la București, unde e dispus să asculte de toți – băieți „de la pădure“ în special – ca să rămână în cărțile partidului și cuplat la putere.

Așa că m-am mirat tare să-l văd la acest congres PSD pus pe caterincă. Agresiv, contondent, cu niște înduioșătoare încercări de ironie, un spectacol jalnic al unui individ care are toate calitățile trepădușului util.

Zice Grindeanu: „Să aducem pe pământ armatele de ostași galbeni. Se pretind un fel de roi de albine, care dau miere, dar de fapt nu fac decât să stea cu mâinile în buzunarele altora. Cel mai bine se pricep să fure munca altora. Sunt de fapt niște viespi care-și fac cuibul în casele altora“. Ei bine, cică se referă aici la liberali? De ce ai crede asta? E pur și simplu un discurs cretin, care se vrea ironic, dar nu reușește să fie decât prost, foarte prost, ilizibil. Armata de ostași galbeni? Roi de albine? Fură munca altora? De ce naiba nu s-ar referi la pesediști? Că zice „galbeni“? Deci dacă schimbăm cu „roșu“, acolo se potrivește perfect. Mă rog, am fost uimit să-l văd pentru prima oară, cred, pe Grindeanu dorind să joace șmecher, agresiv, să facă impresie, dar i-a ieșit o prosteală, o bâlbâială mintală fără nici un efect. Pretenaș, ori mai exersezi, ori vorbești cu cineva să-ți scrie, ori taci dracului din gură, că nu mai e nevoie să demonstrezi că ești penibil. Știm.