Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cântăreți în masă

Zoom Cântăreți în masă

Se întâmplă extrem de rar ca doi autori de editoriale diferiți să aibă fix aceeași argumentație, aranjată în aceeași succesiune logică, ducând spre fix aceeași concluzie, formulată cam în același fel.

Se întâmplă și mai rar ca acest fenomen să se petreacă, simultan, în cazul a trei sau chiar patru editorialiști.

Iar atunci când fenomenul se repetă, având loc nu o singură dată, ci în mod repetat, e inexplicabil. E inexplicabil după standardele cunoscute ale presei, e inexplicabil și din punct de vedere al alcătuirii unui text. Astfel de scriituri structurate identic întâlnești, e drept, în câteva situații, dar în nici un caz nu sunt plauzibile în cazul unor redacții complet separate, fără comunicare între ele. Poți avea texte structurate identic și folosind aceleași argumente în cazul unor studenți cărora același profesor le impune modul în care să-și structureze textul unui referat sau al unui examen. Or nu asta se întâmplă atunci când mai mulți editorialiști scriu texte identice ca structură și argumentare, căci oamenii ăia vin din școli diferite, cu profesori diferiți. Fenomenul se mai întâlnește atunci când mai mulți oameni primesc, în același timp, liste identice cu punctaje de atins în timpul unei discuții sau în cadrul unui text scris. Vedeți asta, de exemplu, la unii politicieni din același partid care apar la televizor. Unele partide angajează specialiști în comunicare care, în funcție de evenimentele zilei, recomandă o listă de reacții publice și de posibile răspunsuri ale vectorilor de imagine atunci când problemele respective sunt aduse în discuție. Se numește, în jargonul consultanților politici, “punctaj” și e ușor de observat când acesta e respectat, politicieni diferiți din același partid folosind argumente identice și, de cele mai multe ori, expresii identice. Sunt cele pe care le învață pe dinafară înainte de a se înființa într-un studio de televiziune. Iar dacă nu le învață, le au la îndemână pe ecranul telefonului, de cele mai multe ori ceva mai smart decât ei.

Atunci când, în interval de două-trei zile, mai mulți editorialiști/analiști/formatori de opinie abordează aceeași temă, în mod absolut similar, suntem în fața unei campanii. Atunci când editorialiștii sunt aceiași cale de mai multe campanii, scriind aproape identic, avem deja de-a face cu un grup editorialistic organizat. Dacă e normal ca cele mai sprințare taste de la instituții media diferite să abordeze, în același timp, același subiect fierbinte, căci, în definitiv, asta e actualitatea, e absolut anormal, cum spuneam, ca textele să folosească aceleași argumente înșirate în exact aceeași ordine, ducând spre exact aceeași concluzie, formulată uneori cu exact aceleași cuvinte. Asta nu se întâmplă decât atunci când autorii primesc argumentele și informațiile pe liste identice, profesorul/angajatorul urmărind, cu pixul roșu în mână, respectarea grilei.

Ei bine, fenomenul este din ce în ce mai prezent de câteva luni bune, în același timp sau la distanțe foarte mici în timp, la editorialiști de la HotNews, Ziare.com și Digi24, cărora li se adaugă personaje și mai puțin vizibile.

Dan Tăpălagă scrie la fel ca Ioana Ene Dogioiu, care scrie la fel ca Ondine Gherguț, care scrie ca Dan Turturică. Și mai sunt stele ale presei care scriu aproape identic, dar nu lucesc vederii noastre. Mai întâlnești acest tip de scriitură și în cazul advertorialelor, unde advertiser-ul dorește, de asemeni, transmiterea unor anumite mesaje, în ordinea pe care o consideră el importantă. Dar niciodată, absolut niciodată într-o lume liberă, în care oamenii gândesc folosindu-și propriile creiere, nu vezi similitudini atât de mari între mai multe texte.

De ce se întâmplă asta în România? De ce oameni atât de diferiți scriu și gândesc la fel, în aceeași zi, deși lucrează în redacții diferite, au lecturi diferite, școli diferite și, cel puțin teoretic, nu urmează ordinele nimănui?

Probabil că asistăm la un fenomen unic pe plan mondial. Probabil că ar trebui să studiem cu atenție aceste lucruri, ar trebui făcute cercetări aprofundate pentru a reuși să se afle cum este posibil ca ființe independente, înzestrate cu inteligență și orgoliu, să reacționeze absolut similar fără să fie în aceeași încăpere și fără a se influența una pe alta.

S-ar face progrese mari în studiul psihologiei maselor în epoca boom-ului Facebook, s-ar afla cum influențează online-ul gândirea indivizilor de-i face să-și construiască identic textele, am putea trage grămezi de învățăminte utile, realmente, societății.

Dar tare mi-e teamă că o cercetare atentă și insistentă ar dezvălui, de fapt, că toți aceștia trăiesc nu într-o bulă care-i determină să se asemene în mod necredibil, ci în burta aceleiași anaconde în care găsesc, pe lângă idei și punctaje, hrană, adăpost și sprijin.




3 comentarii

  1. #1

    Fomistii astia pe care i-ati enumerat au scris intotdeauna dupa dictare. Ce ma mira , e Digi 24 care venise la inceput, ca o fata cuminte, cu zestre, nu parea sa se arunce la primul bagabont care-i arata o gogoasa.

  2. #2

    Aveți foarte mare dreptate. Chiar asa este. Dar parca mai sunt câteva televiziuni care pot fi introduse aici și locuiesc în locuri mult mai întunecate. Antena, rtv, b1. Ne uitam și prin alte părți?

  3. #3

    Probabil ca au reusit sa acceada informatia universala prin conexiune directa, transcendenta. Sunt atat de evoluati incat universul dicteaza direct editoriale fundamentale pentru linistea noastra. Sau a LOR!!!!!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale