Cînd cel mai slab cadet al academiei de marină ajunge cu totul neașteptat căpitanul uneia dintre cele mai faimoase nave de croazieră din SUA, ce se poate întîmpla? Păi, pentru început, poate avansa brusc în preferințele părinților, de pe locul prostului familiei, în care se afla pînă atunci, pînă în poziția de favorit numărul 1, mezinul luînd astfel fața fiului mai mare și mai răsfățat. Dar numai pentru avantajele de care se bucură comandanții de vas și rudele lor apropiate, uzînd de această funcție onorantă. Ca, de exemplu, obținerea statutului de membru al Clubului Căpitanilor, o comunitate selectă în care n-ai acces altfel.
Inocentul și complet incompetentul Jonathan Fall e, deci, căpitanul vasului Caribbean Queen. Care plimbă, de colo-colo, bogătani în vacanță întinși la soare pe șezlongurile de pe punte. Și teroriști sau mărfuri de contrabandă, în cală, fără știrea păcăliciului din cabina de comandă, un copil mare care încă trăiește într-o lume fantastică, unde unicornii zburdă fericiți alături de sirene. Lumea reală prin care se plimbă visătorul Jonathan e cu totul altă mîncare de pește oceanic: întreg echipajul, compus dintr-un grup de infractori periculoși, membri ai unui cartel care se ocupă cu tot felul de ilegalități, transportă arme, fac trafic de persoane și de animale protejate, livrează diverse produse și servicii murdare clienților potenți și fără scrupule de pe piața neagră, oricine ar fi ei, oligarhi ruși, șeici arabi sau dictatori africani. Credulul timid călcat în picioare de apropiați, blegul rupt de realitate, înduioșător prin naivitatea sa, a fost angajat de creierul din umbră al operațiunilor criminale doar ca să fie țap ispășitor, în eventualitatea în care Poliția ar descoperi că turismul lor e doar o activitate de fațadă. Fall habar n-are, desigur, în ce s-a băgat, că oamenii din jur joacă teatru doar pentru el și că e la fel de căpitan cum sînt ofițeri portarii hotelurilor de lux îmbrăcați în uniformă de general. Dar visul lui, în timp ce citea Căpitan la 15 ani, s-a împlinit.
Schițat în liniile cunoscute din F is for Family și inspirat un pic din aventura stil Archer, Captain Fall e o animație comică mediocră, care trece din situație în situație, insistînd, oarecum la trecerea timpului, pe tema Bun vs Rău. Umorul sec, creat și prin contrastul personajelor, are în prim-plan un erou atipic, luzărul patetic ușor de dus de nas, ineptul social, care are un rol minor în acțiune, însă pe seama lui se fac aproape toate poantele, serialul abundînd în glume ușor absurde cu caracter adult, vulgaritate dincolo de limita decenței, remarci sexuale mai mult sau mai puțin directe și dialoguri explicite, doar pentru a șoca. O combinație bizară de chestii serioase și miștouri în care se încearcă, confruntînd etic, niște răspunsuri la cît de actuală mai e acum postura biblică a blîndului miel care întoarce și obrazul celălalt în direcția palmei nedrepte, confirmînd zicerea christică „Fericiți cei săraci cu duhul“. Altfel spus, că omul care e bun cu cei din jurul lui nu-i chiar un fraier, cum înțelegem, în 2023, să-i tratăm pe cei care nu se gîndesc numai la ei. Dar cîți dintre noi mai cred că generozitatea, mila, empatia cu cei în nevoie, renunțarea la egoismul feroce pot salva lumea? Ce șanse de a nu fi ridicol mai are bunul samaritean, azi?
Captain Fall, 2023-, satiră desenată pentru adulți idealiști, creat de Jon Iver Helgaker și Jonas Torgersen, zece episoade de 26-27 de minute, difuzat de Netflix.
