Bărbatul rupse cu o mișcare hotărîtă banda galbenă de Poliție care bloca intrarea și își strecură bicicleta pe sub barieră. „Robert, stai, ești sigur că e bine ce facem?”, se auzi o voce temătoare din spatele lui. „Haidi, dragă, ce-ai? Ești femeie?”„Da, chiar sînt femeie.” „Asta explică multe! Ți-am mai zis că-i parcul meu, n-avem ce să pățim!” „Chiar dacă sîntem în mijlocul unei epidemii mortale de coronavirus și toată lumea stă în casă?” „Toată lumea care e săracă și fraieră stă în casă. Ți se pare că noi sîntem săraci sau fraieri?” „Nu, dar…” „Atunci treci naibii pe sub barieră și hai să ne dăm cu biclele. Vrei să învăț să merg fără roți ajutătoare pînă la 45 de ani sau vrei să rîdă presa și de asta cum au rîs de Bac-ul pe care l-am luat la 30 de ani?”„Of, bine…”, murmură femeia, incapabilă să găsească un contraargument credibil la asta, apoi își strecură și ea bicicleta pe sub barieră și amîndoi începură să se îndepărteze de statuia lui Alexandru Ioan Cuza, împingînd bicicletele spre Insula Pensionarilor.
„Ce idee bună să se închidă tot Pămîntul ca să am Parcul IOR numai pentru mine!”, se gîndi Robert cu picioarele în aer, în timp ce partenera sa îl împingea de portbagajul bicicletei gîfîind. „Dacă știam că e așa plăcut fără gherțoi pe alei, mă apucam să răspîndesc zvonul unui virus cu ani în urmă.” Trecură pe lîngă țarcul cu păuni, unde toți păunii purtau măști. Apoi continuară pe lîngă trenulețul-omidă părăsit și călușeii fantomatici. Se opriră să arunce Panettone și șampanie la lebede, trecură pe lîngă vaporașul suspendat pe picioroange de metal și biserica maramureșeană de lemn, apoi, odată intrați în tunel, Robert strigă lucruri fără sens din campania lui electorală, doar ca să-și audă ecoul.
Primele umbre ale serii îi prinseră pe Robert și pe partenera sa reparînd o pană în dreptul insulei cîinilor, cînd deodată din stufăriș le sări în față un om cu colanți albi și căciulă dacică, fluturînd o lupoaică. Femeia tresări, agățîndu-se speriată de caracterul slab al lui Robert. „Ajutor, Robert, e coronavirusul!” „Nu e, dragă, nici un coronavirus!”, bravă Robert, respirînd mai repede decît de obicei. „Sînteți coronavirusul?” Necunoscutul pufni disprețuitor în barbă. „Nu există coronavirus, e un ordin internaționalist de la tovarășii ăia albaștri globaliști… Au zis: Taie-le, bă, și credința! Ascunde-i! E clar că oculta a dat un ordin. Domnule, li se va întoarce împotrivă. Noi acuma sîntem toți arestați și deportați în propria noastră țară. Că așa vrea Bruxelles-ul și vor tovarășii de dincolo. Ne-au băgat o botniță. Este pentru prima dată cînd sfinții emană microbi.” Robert prinse curaj. „Ți-am zis, dragă, că nu e coronavirusul? Coronavirusul n-ar ști să vorbească așa frumos. E chinez. Totuși, cine ziceați că sînteți?” „Omul frumos, dragul meu”, îi răspunse străinul. „În mod evident, sînt scriitorul, gînditorul, mimul și comediantul de stand-upDan Puric, nu m-ai recunoscut?” „Îmi cer scuze, dar de cînd nu mai bag bani la Dinamo nu mai sînt la curent cu piața gînditorilor, mimilor și comedianților”, spuse Robert. „Totuși, ce căutați în parcul meu?” „Nu e parcul dumitale, e parcul poporului român și, dacă vrei să știi, încercam să activez o conexiune energetică străveche.” „O ce?” „O conexiune energetică străveche. Insula cîinilor din IOR e conectată la tunelurile energetice din Bucegi. Încercam, prin dans și mimă, să repornesc conștiința strămoșească a poporului român, o undă energetică ce va distruge toate antenele 5G și toate vaccinurile de pe Pământ.” „Bine-bine, dar nu puteți s-o faceți altundeva, totuși? Ăsta e parcul meu și eu încerc să merg pe bicicletă.” „Bicicleta e un simbol al ocultei mondiale! Ca să nu mai zic de roțile ajutătoare…” „Știu să merg și fără ele! Le țin pentru siguranță!” „Numai cineva care și-a luat Bac-ul la 30 de ani ar ține roțile ajutătoare doar pentru siguranță!” Robert se făcu roșu la față, apucă pompa de bicicletă și începu să-l altoiască pe mim peste colanți. „Stai dracu’ acasă! Ăsta-i parcul meu! E pandemie!” La rîndul său, Dan Puric începu să-l ardă pe Robert cu lupoaica din dotare. „Nu există pandemie! Încearcă să ne șteargă identitatea națională.” De sus, de pe movilă, COVID-19 se retrase discret din tufișul de unde urmărise întreaga scenă,scărpinîndu-se dezamăgit în ADN: „Dumnezeule mare, am infectat două milioane jumate de oameni pentru un popor de idioți”.
