Toate tragediile sunt inspirație pentru privatizare.
Școlile merg prost? Păi, să le privatizăm. Cine spune asta? Exact cei care ar trebui să facă un sistem de educație performant pentru toți.
Iau foc spitalele? Nu, nu e din cauza unui abandon total și a unei subfinanțări cronicizate în ultimii 30 de ani. Nu, e din cauza faptului că medicii au salarii mari.
Pentru asta, pe termen scurt cel puțin, Florin Cîțu vede construirea de spitale în parteneriat public-privat. Mai apoi, poate doar private și o reglăm din decontări, cum se face. Diferența, cât nu acoperă asigurările de stat, va fi suportată de „client“. Cum, cum oare s-ar putea întâmpla altfel? Vedem acest model în multe locuri din lume și știm cum se îngustează accesul la actul medical al celor mulți, mai ales într-o țară săracă. Privatizarea însă trebuie să meargă mână în mână cu închiderea de companii. Altfel parcă nu are farmec. Despre asta, premierul nostru vorbește cu subiect și predicat: „Subvențiile sau cheltuielile care se duc către sectorul public, anul acesta, trebuie să fie legate de reformă.(…) Banii se vor duce către companii care vor arăta programe de reformă și vor arăta că vor veni pe profit. Dacă nu avem așa ceva, acele companii nu vor mai exista“.
Așadar, „acele companii nu vor mai exista“. Ce nu știe domnul Cîțu este că acei oameni care vor fi disponibilizați, ce să vezi, miracol, surpriză, vor continua să existe. Doar că ei nu par să aparțină vreunui buget, să facă parte din vreun plan, să fie luați în calcul de cineva.
30 de ani de tranziție, basculante întregi de foi cu reforme și iată-ne în același punct în care triumfă contabilitatea: tăiem și ne închidem ban pe ban la final de an. Rămân oameni pe afară? Să muncească pentru ajutorul social, că noi nu tolerăm putorile.
1.991 de vizualizări
Câine gonaci: duce turma în strunga băncilor.