Cartea zilei: Cvartetul din Alexandria

Cum să scrii patru romane despre (cam) aceleaşi personaje şi în mare măsură despre (cam) aceleaşi întîmplări despre care ai scris în primul dintre ele? Lawrence Durrel a izbutit chestia asta, fără se plictisească şi fără să-şi plictisească nici cititorii. Cele patru volume ale cvartetului său i-au adus şi celebritate şi au făcut din el unul dintre cei mai rezistenţi romancieri ai vremii sale la proba timpului.

Cînd începi primul volum (Justine) ai toată dreptatea să-ţi închipui că vei avea de-a face cu aventuri amoroase ilegitime şi cu personaje care s-au lăsat copleşite de atmosfera amorală din Alexandria. Justine, femeia de care se îndrăgosteşte povestitorul, pare să aibă o căsnicie fericită cu bogatul ei soţ egiptean. Asta n-o împiedică pe, emancipata femeie să încerce şi alte experienţe erotice, fără ca astfel să i se pară că-şi înşeală soţul.

Alexandria e un oraş în care libertinajul nu deranjează pe nimeni, unde se bea mult, de fapt aproape tot timpul, iar prostituţia e o meserie ca oricare alta. Aici trăieşte o lume internaţională alcătuită din diplomaţi, expaţi care au nimerit în oraş şi se descurcă, curve eşuate şi trăgători ai mîţei de coadă cu mai mult sau mai puţin talent, categorie din care face parte şi povestitorul. Dincolo de faptul că Durrel transformă Alexandria în marele personaj al romanului şi că are un talent fără egal de a te cumpăra cu personaje secundare pe care le scoate pe rînd în prim-plan, ceea ce contează în acest prim volum e că cele ce se întîmplă la vedere sînt mai degrabă sugerate, în timp ce lucrurilor bănuite şi întîmplărilor colportate li se acordă o atenţie firesc mai mare într-un oraş în care bîrfele şi zvonurile sînt mai importante decît chestiile despre care ştie toată lumea.

Mai toate personajele au o viaţă cunoscută şi o alta secretă care se dezvăluie puţin cîte puţin – în Justine, niciodată pînă la capăt. Intrigi amoroase, personaje excentrice sau ciudate, un scriitor englez, funcţionar în corpul diplomatic ale cărui opinii despre artă şi despre englezi îl contrariază pe povestitor şi nu în ultimul rînd istoria şi întîmplările superbei şi enigmaticei Justine, de care povestitorul s-a îndrăgostit iremediabil. Şi toate astea într-un oraş pe a cărui faleză circulă la pas trăsurile dragostei, zgîlţîite de cei care fac amor înăuntru, în ale cărui cartiere sărace viaţa valorează mai puţin decît nimic şi al cărui spirit tutelar e poetul Kavafy, uneori citat şi adeseori evocat.

Tot ce se petrece în acest prim volum se răstoarnă în următoarele trei Balthazar, Mountolive şi Clea într-un seducător joc de perspective despre Alexandria şi cei care o populează. Adevărata Alexandrie? Nu, un oraş pe trei sferturi inventat de Durrel, de un farmec fără egal şi în care nimic din ceea ce se întîmplă nu e sigur că a avut loc într-un anume fel, pentru că fiecare dintre cei în care oraşul se oglindeşte îl vede şi îi trăieşte întîmplările într-o irepetabilă singurătate.