O familie din middle-class-ul newyorkez (tatăl – ceva manager de firmă, potențial viitor partener, mama – artistă plastică autoare de ulcele fancy expuse la vînzare în galerii de artă fițoase, fiica liceană și fiul elev de ciclu primar) ia decizia să se mute în vechiul conac dintr-o suburbie liniștită situată la vreo oră de marele oraș, cumpărat cu toate economiile adăugate unui credit bancar. All-in (n-)a fost strategia financiară a soților Brannock în mișcarea asta: 3,3 milioane de dolari, o avere pe care alții n-o strîng nici în zece vieți, au plătit în schimbul căsoaiei de la adresa 657 Boulevard, Westfield, fără să știe absolut nimic despre istoria acestui minipalat construit în 1905, un Pelișor american cu gazon, piscină și lift pentru mîncare din pivniță pînă-n pod.
Domnul comandă lucrări de reamenajare în bucătărie și la subsol, doamna se ocupă de decorațiunile din living, domnișoara cîntă la pian, domnișorul se joacă cu prietenul său cu coadă. Toate bune și frumoase, pînă cînd animalul de companie e găsit cu capul zob pe holul de la etaj și în căsuța poștală de la marginea peluzei încep să apară niște mesaje lugubre cu tot felul de amenințări semnate The Watcher. Cineva pare că îi urmărește continuu, se tot plimbă clandestin prin interior, trimite scrisori terorizante bătute crunt la mașină. Farsă sau nu, Poliția, detectivul particular angajat imediat, camerele de supraveghere proaspăt instalate nu reușesc să atașeze o față prezumtivului agresor. Stăpînul casei, cel mai afectat de situație, se simte din ce în ce mai încolțit și devine obsedat de descoperirea individului din umbră. Cine să fie? Puștiul care-a instalat sistemul de alarmă, în timp ce era sedus de domnișoara Brannock, ciudații vecini cu comportament bizar și atitudine ostilă (aparent, membri ai unui cult satanic), lacoma agentă imobiliară care-a intermediat tranzacția, inutilul șef al Poliției, sinistrul profesor cu un fetiș pentru clădiri vechi care-și învață elevii să scrie eseuri despre casele comunității? Unul, toți, nici unul dintre ei? Fiecare ar avea posibilitatea, motivele și oportunitățile lui ca să fie considerat suspect – pînă la urmă, cît de complicat e să bați la mașină o scrisoare terifiantă și s-o pui în prima cutie poștală? Paranoic gîndind, poate fi oricine.
The Watcher dramatizează un caz real care-ți ridică fiori pe șira spinării: imaginați-vă doar ce-ați simți dacă un anonim v-ar urmări fiecare mișcare, publică sau privată, din intimitatea locuinței. Based on a true story, se precizează la început, dar scenariul, o fabulație continuă care introduce haotic tot felul de ipoteze mai mult sau mai puțin credibile, conține foarte puțin din ce s-a întîmplat în realitate: twist după twist, păcălește privitorul cu premise ilogice, de prost-simț, se încurcă în detalii și le lasă așa, nedezlegate, dăunînd realismului proclamat inițial. OK, n-a zis nimeni c-ar fi vreun documentar, dar dintr-o true story interesantă a ieșit un fake story misterioasă la modul artificial, construită în senzaționalistul stil al producțiilor hollywoodiene lansate de Halloween. Fals, confuz, neconvingător. Pentru adevărata desfășurare a evenimentelor, citiți povestea completă a cazului în articolul original.
https://www.youtube.com/watch?v=5HDkw100sXQ
The Watcher, 2022, dramă psihologică exagerată senzaționalist, creat de Ryan Murphy și Ian Brennan, după articolul The Haunting of a Dream House de Reeves Wiedeman publicat de New York Magazine, șapte episoade de 44-52 de minute, difuzat de Netflix.
