Criminalul
Mulți dintre cei care-l știu pe Gheorghe Dincă îl descriu ca afemeiat, ceea ce pare eufemismul perfect, într-o societate misogină, pentru agresor sexual. Accentul cade pe dorințele lui (îi plac femeile), nu pe felul în care ajunge să aibă relații sexuale cu aceste femei. Descrierea ignoră posibilele abuzuri care ar putea apărea pe parcurs și se concentrează exclusiv pe faptul că, până la urmă, ajunge-n pat cu ele.
Un vecin povestește că „Popicu ăl bătrân”, tatăl criminalului, era la fel de afemeiat. „Ara pe la lume și le cerea femeilor să se culce cu el”, își amintește un vecin pe care l-am găsit printre curioșii de la poarta lui Dincă. „Până la urmă, bătrânul s-a spânzurat. Nu știu de ce, cred că de la bătrânețe și alzheimeruri.” Sprijinit pe bicicletă ca un om care n-are altceva de făcut într-o după-amiază de duminică, vecinul îmi povestește că și o rudă a lui era să pice în plasa lui Dincă.
„Am o nepoată de 18 ani care lucrează la un fast-food din centru. Într-o seară, Popicu i-a zis: hai să te duc cu mașina acasă, dar nepoată-mea n-a vrut. Nu știu cum a aflat Poliția, da’ aseară era acasă la ea, s-o întrebe de ăsta.”
Domnul Daniel, de la magazinul care se află la doi pași de casa lui Dincă, spune că a păstrat mereu o distanță rece față de el. Văzuse cum se uită la fiica lui și nu-i plăcea deloc atunci când rămânea să bea acolo.
O categorie aparte sunt cei care au numai vorbe bune despre Dincă. Bun ca mecanic, i-a ajutat cu mașina de câteva ori. Pare că-i ușor să treci cu vederea faptul că omul e un agresor sexual atunci când nici tu, nici vreo rudă mai apropiată nu sunteți o posibilă victimă.
Dezinformarea
Dacă vrei să vezi cum se naște ambulanța neagră care fură copii pentru organe, e suficient să urmărești puțin presa din România. Pare că nimic nu e mai ușor de păcălit ca un reporter de la noi. Legendele urbane sunt răspândite de oameni oarecare din popor, informația nu e pentru ei obiectul meseriei, ca să ai mari așteptări. Ziariștii, însă, n-au nici o scuză atunci când vehiculează ca știri cele mai previzibile enormități.
Pe România TV, un jurnalist intrase în direct să spună că și Rîmaru era din Caracal și că s-ar putea ca Dincă să fie rudă cu Rîmaru. „Din câte știu, rudele lui Râmaru și-au schimbat numele în Dincă.” Nimic mai convenabil. Evident, niște rude ale criminalului în serie din anii ’70 și-au schimbat numele, dar în Ciocan, nu în Dincă, așa cum ar fi fost frumos pentru presa tabloidă de la noi.
G4Media a plasat, inexplicabil, un telefon la 112 al unei vecine cu o noapte înainte. Informația, chipurile, era pe surse, ceea ce la noi înseamnă invariabil o singură sursă. E incredibil cum presa cu pretenții are pretenții, dar își maschează practicile în spatele unei imense minciuni. O să intre în istorie ziua în care o informație dată pe surse chiar o să aibă surse și nu o singură sursă, care, la unele publicații, e aceeași pentru toate informațiile neverificate de pe site.
Oamenii sunt în stare de creadă orice în proximitatea unei povești puternice. Stând câteva ore, duminică, în fața casei lui Gheorghe Dincă, te alegeai cu o impresionantă colecție de zvonuri. O femeie cu aer de vestitor nebun al Apocalipsei țipa, printre curioși, că Dincă are protecție politică. Un alt localnic demonta cu fapte și logică varianta oficială și avansa varianta că fata trăiește, dar că Dincă nu poate să spună unde e ca să nu-și dea în gât complicii. Mare noroc că n-au vorbit mai mulți reporteri cu ei, altfel ne-am fi trezit cu presa plină de conspirații surpercredibile.
3.093 de vizualizări
