La început a fost SRI, care n-a fost capabil să-l urmărească pe Hayssam, nici când a pus la cale cabala răpirii și, cu atât mai grav, nici când sirianul a tăiat-o din țară, cu complicitatea clară a unor structuri informative. În aprilie 2005, Hayssam a fost sunat din Bagdad de pe un număr Orange, în contextul răpirii celor trei jurnaliști români. Proțăpit în fruntea unei celule de criză, șeful statului se plângea de greutățile întâmpinate la interceptarea convorbirilor telefonice ale omului de afaceri sirian de către SRI, având în vedere că Hayssam folosea cartele telefonice preplătite. Apelul primit de sirian nu a funcționat în sistem roaming în spațiul irakian, iar conexiunea între rețeaua irakiană și cea românească s-a realizat prin operatorul de voice over IP, probabil într-un centru de colocare de pe teritoriul României. Operațiunea de colocare poate fi realizată de către furnizori de servicii de comunicații și IT, de un profil mai sofisticat, utilizat inclusiv de clienții serviciilor de informații.
Poate așa se explică felul în care statul român, prin furnizorii IT utilizați de serviciile de informații, l-a ajutat pe Hayssam să comunice în exterior ca și cum ar fi fost sunat din România. Din păcate, Timofte a fost dat afară din fruntea SRI, după fuga lui Hayssam, iar mai apoi, negăsind nimic de explicat din această evadare de pe teritoriul unui stat NATO, a dat colțul în eternitate. După acest precedent, în care SRI-Timofte și-a prespălat lipsa de vigilență, SRI-Maior vine și ne învață că, în numele prevenirii terorismului, orice cetățean român care utilizează o cartelă preplătită este un potențial terorist. Cam ăsta este scopul proiectului de lege privind colectarea și stocarea datelor necesare identificării clienților serviciilor de comunicații electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.
