Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce-a visat Mircea Eliade pe cînd era ministru în România anilor’70

Zoom Ce-a visat Mircea Eliade pe cînd era ministru în România anilor’70

Ce-ar fi dacă, într-o lume paralelă, replicile noastre de acolo ar trăi alte experiențe decît cele prin care trecem noi, încît, bunăoară, morții de la noi ar trăi bine-mersi în lumea aceea? După apariția acestei teorii printre fizicieni, s-a umplut proza SF de lumi paralele, ca să nu mai zic de proza fantastică. Mircea Eliade a avut o intuiție despre aceste lumi paralele, în La țigănci, cea mai bună nuvelă a lui, trecînd-o însă în contul magiei.

Eugen Cadaru. autor și el de proză scurtă fantastică, își încearcă puterile acum în roman. Cu destul talent și cumultă inteligență. Însă, cred, și cu o dorință excesivă de a da lovitura cu această carte, ceea ce nu face bine totdeauna Cișmigienilor.Textule inegal și are lungimi, ca să nu zic burți, care slăbesc firele epice ale romanului, dar și în capitolele care ar fi putut fi mai scurte, autorul știe să țină trează curiozitatea cititorului.

Aceste capitole funcționează bine ca povestiri de sine stătătoare, ca de pildă lunga scrisoare a lui Nikola Tesla inventatorul, care a și apărut ca atare, dar scad ritmul romanului. Sînt, aș zice, probe de excelență ale autorului care ne arată că e stăpîn pe domeniul în care se avîntă epic, cam în felul lui Mircea Eliade, cel din eseuri. Dar la cîte înghite romanul – amintiți-vă numai de prea lungul duel eseistic dintre Nafta și Settembrini din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann!–, lungimea acestor capitole din Cișmigienii n-ar fi un păcat prea mare.

Pretextul fantastic al cărții e că, după cel de-al doilea război mondial, România n-a picat în zona de putere a URSS, fiindcă nemții și rușii s-au anihilat reciproc în timpul războiului. România a rămas monarhie parlamentară, cu fața spre Occident și cît se poate de capitalistă. Toată lunga perioadă de comunism totalitar se transformă într-un vis al unuia dintre personaje, Mircea Eliade, care în anii ’70se întîlnește,în Cișmigiu, cu amicii săi Cioran, Țuțea, Ionescu și Vulcănescu, să le povestească ciudățeniile inimaginabile pe care le visează. Adică ceea ce li s-a întîmplat lor și tuturor celorlalți după război, în lumea în care trăim, prilej de uimire pentru interlocutorii acestui Eliade postbelic.

Cei cinci vorbesc într-o limbă română în continuarea celei dintre războaiele mondiale, în care își fac apariția neologismele din anii ’70. Operațiunea e delicată și presupune buna stăpînire a limbii vorbite a acelor vremuri,pigulită probabil de prin dialogurile din romanele vremii ori de prin piesele de teatru de bulevard, cu traduceri trase în banda românei interbelice. Cadaru mai pune, rar, ce-i drept, în gura personajelor sale și cîte un arhaism de secol XIX, nelalocul lui, ori cîte o „zicere” recentă care nici ea nu se pupă cu restul, întregul însă e cît se poate de convingător.

În celălalt plan al romanului, cu doi tineri din categoria copiilor de bani gata, el student la Filosofie, ea curator de expoziții, vedem protipendada și celebritățile vremii, într-o defilare de industriași, bancheri, comercianți și artiști, într-un București cu zgîrie-nori, cu o replică a Statuii Libertății și cu una a Turnului Eiffel, plantate în inima cosmopolitei capitale. Un halou de umor nostalgic și de mister necercetat pînă la capăt înconjoară toate astea. Iar marea ciudățenie a Cișmigienilore că, pe măsură ce pătrunzi în această lume care nu există, în loc să faci un pas înapoi, ca omul care știe cum stau lucrurile, te afunzi în ea ca într-un vis despre care știi că e vis, dar ți se pare atît de frumos încît îți dorești să țină cît mai mult.

Eugen Cadaru, Cișmigienii, Editura Polirom, 2020.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]