Ce amprente lipsesc de la uciderea ursului

Ancheta care investighează moartea ursului Arthur a fost pornită de gura lumii și are ca scop potolirea pe moment a zgomotului public. Cercetarea se îndreaptă spre asociație, pădurari și vînători, spre gonaci și taxidermistul ungur care pregătește trofeul, poate chiar spre oficialii din Ministerul Mediului care au dat derogarea de extracție. Există, evident, o mafie veche în teren, o rețea care organizează vînători ilegale pentru bogați, iar Poliția va trebui să se prefacă, o vreme, că o ia la întrebări.

Cu timpul, însă, oamenii ăia care au organizat vînători nu numai pentru prinții străini, ci și pentru baronii României, vor fi lăsați în pace, fiindcă industria trofeelor are acționari în toate partidele. Regele Arthur nu e primul urs împușcat ilegal. E al o mielea, al două miilea, al zece miilea. Și, în scurtă vreme, va fi urmat de Lancelot, Galahad, Perceval, ba chiar de regina Guenevere, dacă următorii prinți și baroni or să-i aibă în lunetă.

În acest moment al narațiunii se cuvine să atragem atenția asupra întrebării pe care procurorul nu va îndrăzni niciodată s-o pună: e amestecat statul român în doborîrea ursului? Adică SPP sau SRI au dat asistență de specialitate pe linia lor de activitate?

Un personaj ca prințul Emanuel von und zu Liechtenstein nu are cum să treacă neobservat la frontieră, pe monitorizările convorbirilor telefonice sau pe rețeaua informativă a SRI. Mai ales cînd tac-su i-a atîrnat pe perete președintelui Iohannis ditamai trofeul european, premiul Cudenhove-Kalergi. Prin titlurile și poziția ei politică, familia lui Emanuel are o anvergură europeană deloc de lepădat, iar asta înseamnă că, politic și diplomatic, toți membrii ei au statut de personalitate. Prin urmare, SRI nu avea cum să nu știe de prezența prințului pe teritoriul țării, iar SPP nu avea cum să se sustragă obligației de a-l proteja. După cum, evident, nu aveau cum să nu raporteze mai sus.

Își închipuie cineva că s-a născut acel procuror care să pună întrebări SRI sau SPP? Își închipuie cineva că s-a născut acel procuror care să îndrăznească să se uite la fapte?

Nu vor fi, deci, anchetate niciodată complicitatea Serviciilor la uciderea bietului Arhur, ca să nu mai vorbim despre eventuala complicitate prezidențială. Iar dacă în realitate aceste Servicii n-au știut de acțiune, iar prințul braconier s-a plimbat pe sub nasul lor, e cu atît mai rău. Căci o obligație politică trebuie achitată așa cum se cuvine, cu discreție și siguranță totală, nu cu tărăboi în presă și scandal internațional.