Standard & Poor’s din New York, cea mai mare și mai bogată agenție de rating de pe Terra (peste 12 miliarde de dolari venituri în 2023), a curmat seria de gogoși vîndute de Guvernul României în lunile electorale. Economia noastră a ajuns aproape de categoria junk, cu un scor BBB minus și perspectivă negativă. În aprilie 2024, Standard & Poor’s ne dădea BBB minus cu perspectivă stabilă, adică îi sfătuia pe investitorii străini să nu-și cumpere încă bilet de avion pentru țări mai serioase. Tot în aprilie 2024, Moody’s din New York, a doua agenție de rating a lumii (peste 7 miliarde de dolari venituri), confirma acel BBB minus cu perspectivă stabilă, după notațiile ei diferite, dar cu același înțeles. În fine, în august 2024, Fitch, a treia agenție de rating a lumii, cu headquarters la New York și Londra, întărea BBB minusul românesc cu perspectivă stabilă.
Asta i-a făcut pe miniștrii din guvernul PSD-PNL să se dezlănțuie cu cheltuielile politice, să arunce în aer deficitul și să se împrumute compulsiv, așa cum se împrumută jucătorii de păcănele la cămătari. Perspectiva stabilă s-a dus pe apa Sîmbetei, iar după Sfîntul Ion, după ce s-au terminat jumările și tulburelul, și după ce dezastrul de la alegerile prezidențiale a început să producă manifestații de stradă, a ieșit la iveală perspectiva negativă, pe care, înainte de Standard & Poor’s, încă din decembrie 2024, a dat-o Fitch. Asta în condițiile în care, din 2015 și pînă azi, rating-ul României, livrat de cele trei agenții, a fost același BBB minus, cu perspectivă stabilă, mai puțin în perioada 2019-2021, pe durata guvernelor Orban și Cîțu, cînd perspectiva a fost negativă.
Perspectiva negativă înseamnă că Guvernul a ajuns în situația
de a se împrumuta bezmetic și scump, fără să poată scădea deficitul, că nu există capacitatea de a colecta credibil taxe și că economia nu mai poate oferi garanții pentru investițiile străine. Pe deasupra, instabilitatea politică pune în discuție fluxul de bani europeni, fără de care flacăra plăpîndă a economiei se stinge. În traducere, perspectiva negativă înseamnă austeritate și sărăcie, cu impact catastrofal pentru 40% din populație (săracii lipiți) și impact major pentru încă 50% – ceea ce se poate numi destul de imprecis clasa mijlocie. Restul de 10% din populație, care cuprinde clasa bogată, unde se regăsesc clasa politică și clientela ei, va prospera prin acces privilegiat la resurse și contracte de la stat.
Criza pe care coaliția PSD-PNL-UDMR dorește să o arunce în spinarea lui Călin Georgescu, făcînd din el cauza perspectivei negative, nu e politică, ci economică, morală și, pe alocuri, penală. România a fost condusă de oameni fără pregătire, care au folosit în mod iresponsabil și haotic banii subcolectați de la buget. Interesul politic și personal al partidelor aflate la guvernare a mutilat perspectiva stabilă a economiei și a dus România pe buza gropii de gunoi, spre categoria junk, într-un context extern de recesiune și insecuritate militară.
Și dacă România nu s-ar afla pe marginea gropii, ci chiar în groapă, chiar dacă ar fi astupată cu pămînt și chiar dacă ar începe să putrezească în mormînt, loazele care au condamnat-o nu și-ar descleșta nici atunci mîinile de pe putere. După cum arată datele ultimilor 35 de ani, guvernele și partidele care le formează storc din economie, cu toată vigoarea pe care le-o dau prostia și lăcomia, tot ce poate fi stors.
La rîndul lor, marile agenții de rating nu sînt asociații de maici.
Sînt instrumente de dominație consacrate profitului, sînt pîrghii prin care marele capital exercită influență în piețe. Piețele sînt formate din companii și state, iar companiile și statele, dacă vor să facă afaceri în mediul internațional, devin clienții plătitori ai agențiilor. Un raport de rating poate costa, în funcție de mărimea clientului, de la zeci de mii de dolari (în cazul companiilor mici) la milioane (în cazul statelor). Mai multe rapoarte pe an, mai multe milioane la Big Three. Standard & Poor’s preferă uneori un procent din obligațiunile emise de statul în cauză, ca urmare a perspectivei pozitive livrate de agenție.
Cu cît piețele sînt mai înapoiate, cu atît influența agențiilor e mai abuzivă. Primele trei agenții ocupă 95% din piața globală. Standard & Poor’s și Moody’s, care sînt americane, au împreună 80%, iar Fitch, care are și un firav accent european, are 15%. Deși în Europa, India, China sau Brazilia există peste 100 de agenții naționale sau internaționale care produc rating-uri, analize și perspective, piața e, practic, la cheremul agențiilor americane. The Big Three lucrează cu instituții mondiale de inspirație americană (Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Organizația Mondială a Comerțului), iar asta arată că influența americană în jocul de rating al economiei mondiale e copleșitoare.
Asta e și principala cauză a criticilor înverșunate
care li se aduc celor trei agenții. Ele sînt frecvent acuzate că livrează rating-uri în funcție de valoarea financiară a clientului. Cînd vor să cîștige, de pildă, noi clienți, dau perspective optimiste. Așa au făcut înaintea crizei americane a creditelor ipotecare subprime din 2007-2010, cînd au permis companiilor și băncilor să umfle prețurile la valori nebunești și să provoace falimente în lanț și o criză financiară multinațională cu efecte grave asupra întregii economii mondiale.
Dacă aceste agenții-mamut au interlocutori slabi, cum ar fi miniștri de Finanțe ageamii sau premieri nevorbitori de engleză, ele își croiesc spațiu de acțiune favorabilă. Degradarea perspectivei unui stat poate îmbunătăți perspectiva altui stat concurent, care oferă un mediu investițional mai bun. Acest joc natural al marelui capital poate muta atractivitatea economică dintr-o zonă a lumii în alta, dintr-o țară proastă și adormită într-una vecină. Iar odată cu rating-ul se mută și banii.
În absența unor interlocutori competenți, re-etichetarea abuzivă a unui stat e aproape nedetectabilă, fiindcă, așa cum ziceam, The Big Three obișnuiesc să folosească date alternative de la instituțiile din Bretton Woods. S&P, Moody’s și Fitch au fost acuzate că umblă cu astfel de scheme, dar fiind atît de mari și influente, nimeni n-a îndrăznit sau n-a putut să facă o demonstrație completă.
Prăbușirea rating-ului României e, însă, rezultatul unor cifre negre, reale, clare. Perspectiva negativă a clădit-o Guvernul. Standard & Poor’s și Fitch nu aveau ce să mai îngroașe. Acum economia e pe marginea gropii, aplecată în față, rotindu-și brațele și bătînd aerul ca să-și păstreze echilibrul. Ca să cadă în abis e nevoie doar de niște populisme de campanie și de pixul lui Tanczos Barna.
De acord cu partea a doua ,Dorule!Kkatii de capitalisti ne dau la gioale unde ne prind,pt ca avem conducatori de kkt!In rest ,vrei sa castigi ca bancher,ca zica-se investitor sa iei ceva ieftin ,vb ,platesti la agentii si esti super!
D-le Buscu,acum vreo doi-trei ani,dupa venirea monstruoasei coalitii la guvernare, Romania n-a primit niste fonduri de la UE pe motiv ca am avut o crestere economica bunicica, cand se zicea ca am depasit la PIB Ungaria,Grecia,etc. , si, nu-i asa, nu se cade sa dai la „bogatii de romani” ! Stau si ma gandesc daca actualul deficit nu a fost deliberat creat,macar au marit in toamna pensiile si lefurile, acum cand se aude ca e posibil ca UE sa preia consecintele eventualului refuz al SUA de a mai finanta militar Ucraina iar Trump vrea si 5% din PIB pentru inarmare ? Si atunci sar romanii ca la Plevna ca „e smecheri si destapti” si zic pai de unde mosule,nu vezi ca murim de foame,ne tinem de gard la ce rating de cacat avem ? Sau gresesc banuindu-i de prea multa gandire anticipata pe cei care conduc tara ? Asi vrea sa cred ca nu gresesc,vorba aia ce-i in mana nu-i minciuna.