Dar la greu nu m-ajută nimenea, domnule primar Tuță, pupa-ți-aș freza aia de ofițer tras la imprimantă de recrutorii din servicii! Sap, târâi și car zăpadă de dimineață. Îmi bat tacheții și sunt la un pas să-mi sun prietenul ortoped, să mă prefac că vreau să văd ce mai face. N-am ajuns nici la jumatea lucrării, cred că mai am cel puțin o tonă de dat la o parte. Asta dacă mă ajută și soarele, s-o mai înmoaie.
Îmi trag sufletul, îmi decongelez ghearele și fac o mică pauză să te întreb: Atunci când ai dat ordin de deszăpezire, ai avut vreo discuție cu lopătarii contractați? V-ați gândit ca zăpada de pe șoselele alea mai mari, care oricum a fost degajată târziu, să nu fie aruncată peste mașinile parcate regulamentar, pe locurile albastre? Nu zic să o ridicați și să o încărcați, înțeleg perfect că ultima voastră grijă e confortul cetățeanului. Dar măcar nu va bateți joc de el și nu-l puneți să muncească în locul vostru. Un coleg și vecin de lopată mi-a spus că dacă arunc zăpada pe drum, amenda e de 1.500 de lei. A văzut el cum au luat-o unii din apropiere, ieri seară. Ca să rămân doar cu rânitul în urma hărniciei cu care ați blocat parcarea, trebuie să car fiecare încărcătură cel puțin zece metri, să fac un morman frumos, să nu-i încurc pe alții. Văd cum stau, pur și simplu stau, niște lame mici pe lângă mine. Îmi e frică să plec de la fața locului, să nu vină boii ăia să pună la loc ce am lopătat. Deja am devenit paranoic. Încep să-l bănuiesc pe omul din micuța lamă din apropiere că se face că doarme în ea, dar el mă pândește.
Domnule primar Tuță, nu îmi e străină lopata, îmi place munca fizică, simt cum îmi pune sângele în mișcare. Dar aș prefera s-o fac pentru mine, nu în locul vostru sau din cauza voastră. Că mi se urcă și sângele la cap, cretinilor și gospodarilor care sunteți!
M.T.
Pai asta e drumul pro-european ales de votantul român.