Eugen Nicolăescu nu va veni la Ministerul Sănătăţii în locul lui Cepoi, dar, de fapt, va veni. La fel, Alexandru Athanasiu n-o va înlocui pe Mariana Câmpeanu la Ministerul Muncii, dar, de fapt, o va înlocui. Misterul acestor zvonuri scăpate din birourile politice, dezminţite oficial, tăvălite pe blog-uri şi pieptănate în răspăr prin redacţiile afiliate se explică prin scurtimea şi provizoratul Guvernului Ponta Nicolăescu & Athanasiu nu vor fi miniştri în ACEST guvern Ponta, dar vor fi, cu sprijinul celor 50% plus 1, în URMĂTORUL.
Aşa gîndeşte, de fapt, întregul grup de carierişti flămînzi cărora, potrivit Constituţiei, trebuie să le spunem Guvernul Ponta. Mandatul mic şi conştiinţa acestui fapt i-a făcut pe toţi miniştrii să lase dracului guvernarea, să abandoneze auditul fostei guvernări şi să se ocupe de îmbunătăţirea vieţii personale. În cele două luni care i-au rămas, lui Eduard Helvig, de la Ministerul Dezvoltării, nu-i mai stă capul la expunerea hoţiilor Elenei Udrea, ci la comisionarea contractelor încredinţate de minister. Ovidiu Silaghi, de la Transporturi, umblă după asfaltatorii PDL nu cu parchetele, aşa cum ar fi trebuit, ci cu portofelul. Şi tot aşa. În viitorul guvern, în locul lui Chiţoiu va veni Vosganian, în locul lui Corlăţean va fi Geoană, în locul lui Georgescu va urca Liviu Voinea, în locul lui Duşa va apărea Dragnea. Iar peste toate aceste speranţe ale USL se adună norii negri ai propriei inconştienţe.
