Ce ne cer austriecii pentru Schengen și ce trebuie neapărat să le dăm

Austriecii cer ceea ce știu să ceară de pe vremea Habsburgilor: bani, resurse naturale, putere locală și mînă de lucru ieftină. După ce Olanda și Suedia par să se fi potolit cu blocarea intrării României în Schengen, Austria a simțit că acum e momentul să îngroașe gluma. Gluma cu migranții care o invadează prin România și Bulgaria e dezumflată cu cifre oficiale, dar Viena își trimite corporațiile la Cotroceni s-o negocieze la sînge.

Austria e cel mai mare partener european al Rusiei după Germania, fără însă a avea scuza că e motorul economic al Europei, însetat de gaz rusesc. Dimpotrivă, Austria are al 12-lea PIB din UE, în timp ce România vine tare din spate cu al 14-lea, cu estimarea că în trei ani îi ia locul. Dar Austria a fost mereu placa turnantă a banilor rusești, breșa prin care URSS și apoi Rusia și-au strecurat capitalurile și spionii în inima pieței comune europene. Mai multe companii austriece sînt, într-o înspăimîntătoare măsură, proxy-uri rusești, cu OMV în frunte. Ăsta e și motivul pentru care Austria a ales banii rușilor în locul apartenenței la NATO.

Acum, prin canale diplomatice, prin servicii secrete, prin adresări directe între omologi politici sau prin vizite fățișe la Cotroceni, austriecii cer ne-renegocierea contractului de vînzare a Petrom, care, potrivit anexelor, poate fi revizuit din zece în zece ani (în 2014, cînd puteau fi rediscutate posesia resurselor, nivelul de investiții și redevențele, Guvernul Ponta s-a făcut că plouă).

Austriecii mai cer condiții avantajoase, dincolo de Legea offshore, pentru exploatarea gazului din Marea Neagră de către OMV în perimetrele primite cadou de la statul român. Mai vor scoaterea din circuitul legal al controalelor fiscale a băncilor austriece BCR și Raiffeisen, pentru a putea muta profiturile deghizate în împrumuturi la Viena. Or mai fi și alte cereri legate de defrișarea pădurilor, dar aici e de presupus că n-au întîmpinat vreo opoziție din partea președintelui Iohannis, cumătru și prieten cu prietenii Schweighofer.

Important e, însă, ceea ce trebuie să le dăm. În primul rînd, muie. Cititorii mai sensibili vor înțelege că sînt momente în care limbajul are îndreptățirea lui. Apoi trebuie să le dăm austriecilor ceea ce jalnicele loaze care conduc țara n-au fost în stare să le dea vreodată: o lecție de economie. Indiferent dacă intrăm sau nu în Schengen, indiferent dacă Austria se opune sau nu, România trebuie să le arate acestor comercianți de jeg politic ce se poate întîmpla cu negustoria lor.

Fără să-și forțeze prea mult confortul, toți românii care și-au plănuit vacanța de schi în Austria ar trebui s-o anuleze. Peste un sfert de milion de români merg anual să schieze în Austria și să-și lase banii în economia ei. Să n-o mai facă anul ăsta. Să schieze în țară, chiar dacă în țară nu se poate schia. Să meargă în Italia, Germania, Bulgaria, Slovenia, Elveția, Franța. Dar nu în Austria. Un an de variație nu strică.

Apoi, toți românii să nu mai alimenteze șase luni de la OMV. E un efort mic să treci de benzinăria lor și să alimentezi de la celelalte companii care umflă prețurile, dar măcar ai satisfacția că dai un exemplu.

La fel, românii care au conturi la BCR și Raiffeisen ar putea să și le mute, măcar temporar. În banditismul bancar nu există diferențe. Toate băncile fură la fel, toate batjocoresc clientul la fel. Dar, în acest moment, capitalul austriac merită o lecție în plus.

Acest tratament minimal și exemplar ar cuminți Austria și ar pune capăt, pentru un timp, unor practici abuzive în economia internă și unor presiuni inacceptabile în politica UE. Pe Habsburgi i-ar ustura portofelul într-un mod concret, imediat, fatal. Indiferent ce va face Austria la consiliul JAI de pe 7 decembrie, a făcut deja destul ca să merite o mobilizare cetățenească apăsată. Ar fi un precedent memorabil, o lecție scurtă și clară, pe care Austria o merită și n-o va uita prea repede.