Există o mare tentație în perioada asta să vorbești despre antivacciniști. Figura scepticului cu capul plin de conspirații e fluturată peste tot. La știri, pe Internet, în ziare, în talk-show-uri, antivaccinistul pare un inamic redutabil care câștigă discipoli în toate colțurile Internetului pentru un ultim asalt asupra fortăreței tot mai șubrede a sănătății publice. E unul dintre acele subiecte despre care ne place să vorbim, indiferent dacă e relevant sau nu.
Acum antivacciniștii nu-s tocmai relevanți, dar nici total irelevanți nu sunt, așa că orice gazetar sau părerist de ocazie își încordează puțin tricepșii și deltoizii rațiunii ca să arate ce multă dreptate are el și ce puțină au ceilalți. Monumente de gândire logică defilează la TV și pe Internet cu explicații despre gândirea magică a antivaccinistului, uitând, în fond, cât de puțin și de marginal este el.
Există o explicație simplă pentru tentația asta. E vorba de un mecanism retoric care ne face ca, odată ce-am pornit într-o astfel de luptă, să exagerăm forța taberei adverse. În felul ăsta părem mai utili (iată, m-am găsit eu să mă bat cu ăștia) și mai curajoși (e un inamic redutabil, risc enorm că m-am ridicat împotriva lui). Argumentele sunt acolo, trebuie doar să le aduni de pe jos și să le ștergi de praf. Tot acolo e și publicul care să-ți fie recunoscător pentru intervenția ta și pentru că-l măgulești amintindu-i că e unul dintre puținii tăi aliați. Dacă ar fi mai mulți ca el, departe am ajunge ca nație.
În ultimele săptămâni, am văzut multă risipă de argumente care, în fond, făceau mai mult rău. Ele aveau mai puțin scopul de a-i convinge pe oameni că vaccinul e bun și mai mult pe acela de congratulare reciprocă a celor care aveau poziția corectă. Deși profesioniști în comunicare, ziariștii făceau o greșeală elementară: repetau la infinit știrile false, pentru a le infirma în final. Probabil că, amețiți cu îndoieli vagi despre vaccin, au găsit acum suficient nutreț pentru conspirațiile pe care le aveau în cap și de care nu erau tocmai siguri. Cine auzise doar de implantarea de cipuri a prins acum curaj aflând și de modificarea ADN-ului.
Nu infirmi o știre falsă repetând-o. Trebuie să zici direct informația corectă, deși înțeleg că e mare tentația să amintești chicotind toate variantele fantasmagorice care se vehiculează. În felul ăsta, nu faci decât să contribui la diseminarea lor, pentru că de multe ori ironia superioară se pierde pe drum și rămâne doar povestea.
Știrea brută sună cam așa: peste 50% din angajații din învățământul preuniversitar nu vor să se vaccineze. Informația e alarmantă doar dacă ai bifat toate activitățile pe ziua de azi și singura care ți-a mai rămas e să te alarmezi din cauza antivacciniștilor. Suntem abia la începutul campaniei de vaccinare și momentan avem destui doritori de vaccin pentru a activa apoi puterea exemplului. Obișnuința, exemplul și faptul că s-au vaccinat în jurul tău destul oameni care n-au pățit nimic sunt argumente mult mai puternice decât indignarea din oficiu a unor păreriști.
Momentan, problema e că nu există destule doze de vaccin pentru toți cei care s-ar vaccina cu prima ocazie. Dacă vrei să te vaccinezi curând și n-ai unde, probabil că cea mai bună soluție e să răspândești teorii ale conspirației, ca să renunțe alții la vaccin și să-ți vină rândul mai repede.
Mi-e dor de o dezbatere serioasă, oricât de mică! M-am săturat de șușe, cocote, panarame și dulăi încruntați la comandă, la propria comandă! Poate găsim câțiva jurnaliști la o pălincă fiartă, într-un cenaclu, simpozion, reuniune, seminar, conferință, cum i-o zice, cu argumente, cu idei și soluții gândite temeinic… Au! M-am trezit brusc. Visam.
Batalia-i psihologica! Instrumentul a fost masca. Pana la urma si ultimul analfabet functional de pe aceste meleaguri s-a prins ca purtata pe termen mediu si lung ,,masca face mai mult rau decat bine”. Si totusi 98 % au ,,imbratisat-o” descoperindu-i utilitatea mai ales pe timp de iarna. Momentan nu-i nici o problema, astfel incat, nimeni nu tre’ sa-si faca griji, totul decurge conform planului. Daca in viitorul apropiat sau mai indepartat vor deceda ,,semeni de-ai nostri”, nu vor deceda pt. c-a pus ,,umarul” masca sau vaccinul ci sigur vor pune placa accentuand ,,comorbitatile” decedatului.