Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce schimbăm mai întâi: oul sau găina?

Zoom Ce schimbăm mai întâi: oul sau găina?

De 26 de ani ne împinge înainte promisiunea și, în același timp, spectrul schimbării. Căci schimbarea a fost și va fi mereu amenințare pentru unii și mijloc pentru alții. Cel mai nasol e că sunt unii pentru care schimbarea a fost, este și va fi scop în sine. Am sperat, în zilele alea pline de sânge pe mâinile lui Iliescu, că vor fi schimbați jupânii comuniști și securiști din fruntea bucatelor. Nu s-a putut, nu s-au schimbat. Pentru că ei știau meserie, ei știau cum merg treburile, fără ei nu se putea. Comuniștii, fiind mai prostovani de felul lor, au dispărut încet-încet, dați la o parte. Care erau comuniști, căci, în marea lor majoritate, nu erau decât niște oportuniști capabili să se lipească perfect pe oricare sistem aparent câștigător.

Bun, ne-a învins sistemul în 1990, ne-a învins și în 1991, ne-a dat peste bot în 1992, ’93, ’94, ’95. În ’96 ni s-a spus în față că trebuie să votăm schimbarea. Nu ni s-a spus schimbarea în ce. Imperativul era schimbare și asta ne era suficient. Trebuia schimbată clasa politică, trebuia schimbată administrația coruptă, trebuia schimbat totul și înlocuit cu cei 15.000 de specialiști gata să preia frâiele. S-a dovedit că nici cei 15.000 nu existau și nici schimbarea nu era chiar schimbare. Era, mai degrabă, o înlocuire post pe post.

În 2000, ca să mai variem puțin, nu s-a mai vorbit de schimbare. Ni s-a fluturat, însă, în față, amenințarea extremismului care ne va scoate de pe drumul nostru european. Era o schimbare în strategie, de fapt.

În 2004, am fost chemați iar să schimbăm. Să-i schimbăm pe corupții lui Năstase. I-am schimbat. Cu corupții lui Băsescu. În 2008, culmea, tot Traian Băsescu, aflat la putere timp de patru ani, deja, flutura flamura schimbării. Ca și în 2009. Cum-necum, tot cu anticorupția în gură, iar am întors sistemul de pe o față pe alta.

Ce credeți că am votat în 2012? Schimbarea, desigur! În 2014, de asemeni, tot schimbarea a fost pe ordinea de zi. În 2015, târziu în toamnă și fără alegeri, am mai schimbat o dată. Acum, pe 11 decembrie, iar schimbăm.

Suntem, ca națiune, asemeni gospodinelor care, în apartamente înghesuite, simt nevoia, anual, să mute mobila dintr-o cameră în alta, în fiecare concediu, felicitându-se pentru schimbările majore din viața lor. În fapt, mobila e aceeași, zilierii pe care-i chemăm să care dulapurile obosite și delabrate sunt, și ei, aceiași. Sau sunt urmașii zilierilor pe care-i angajau bunicii. Diferența e că ăștia noi nu mai beau o țuică în pauzele lungi și dese, ci ar prefera un scotch învechit în butoi de stejar, vreo 15-20 de ani. Single malt, dacă se poate și ușor afumat.

Punem pasiune în fiecare rundă de alegeri. Ajungem să ne scuipăm, mai întâi virtual și apoi direct între ochi, pe stradă, susținându-ne, fiecare, partea noastră de schimbare. Dar, de fapt, nu schimbăm nimic. Înlocuim, cârpim, spoim.

În din ce în ce mai cotețul pe care-l numim țară se plimbă țanțoși aceiași cocoși, călărind cu voluptate aceleași găini. Ouăle lor ne sunt prezentate drept schimbare. Trebuie să credem asta pe cuvânt, până când puii sparg vitejește coaja și vedem că, de fapt, singurele schimbări sunt cele aduse de vârstă.

Pe 11 decembrie, orice am vota, nu se schimbă nimic. Absolut nimic. Dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva, de-abia după aia ar trebui să ne punem pe treabă și să facem în așa fel încât, data viitoare, să schimbăm sistemul, nu doar oamenii pe care vrem să-i integrăm în sistem. Dar…

Dar da, nu vom face asta. Suntem ocupați. Prea ocupați pentru a fi cu adevărat preocupați de ceea ce ni se întâmplă altfel decât la date fixe, din patru în patru ani. Schimbare reală? Să nu ne grăbim. Vom avea timp să ne plângem că nu s-a întâmplat în 2020. Până atunci să ne odihnim puțin, căci țara are nevoie de noi cu mințile odihnite, altfel schimbarea schimbării schimbărilor nu poate funcționa cu adevărat.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta