Ce se taie nu se fluieră

Schimbarea, căreia i se puseseră la dispoziție ditamai calul alb al anticorupției, Ambasada SUA și alte cîteva efecte speciale, a refuzat să vină și de data asta. Nici măcar amenințarea rusească, aparent iminentă după inaugurarea bazei de la Deveselu, deloc întîmplătoare în plină campanie electorală, n-a reușit să mai miște masele spre votul “anticomunist” de acum doi ani. Iar în cabinete s-a așternut tăcerea. Pe masa de lucru au început să se învîrtească niște cuburi negre, care nu aveau pe nici o latură inscripția “Poporul e prost”. Era tîrziu în noapte, iar sursele erau ele însele obosite și cvasi-mute, dar au mai apucat să audă că degeaba își pune lumea speranțe în fata aia, dacă toți primarii acuzați sînt aleși, dacă dosarele făcute pe genunchi scîrțîie, dacă doar o mică parte dintre acuzări se transformă în timp real în condamnări. Înainte ca ușa să se trîntească cu zgomot, o șoaptă s-a mai strecurat printre canaturi: “Bun, o trimitem în judecată pentru conflict de interese, dar pe cine punem în loc? Pe Prună?”.