Cele 3 etape ale răcelii

A început de ieri să te furnice puțin nasul. Ai zis că e o alergie. Apoi, parcă furnicăturile s-au mutat în gît. N-ai dat foarte multă importanță, dar undeva în subconștient ți-a încolțit o teamă. Teama c-o să răcești și trebuie din nou să treci prin toate etapele.

1) Speranța – Te doare nițel în gît, dar te gîndești că, dacă bagi repede un ceai fierbinte și-o aspirină, îți trece pentru că, așa cum știm din istorie, ciuma bubonică i-a fentat întotdeauna pe cei suficient de perspicace să umble cu ceai și acid acetilsalicilic în ciocul de la mască. Statistic, răceala n-are cum să te atingă tocmai pe tine. Răceala e ceva ce se întîmplă doar altor oameni, care nu merg cu bicicleta și nu mănîncă avocado de la Mega Image cu mici din Obor. Pe scurt, trebuie să ai un super-super-ghinion să răcești tocmai tu.

2) Furia – Deja nu mai există nici un dubiu c-ai răcit. Îți simți capul cît o pușculiță suficient de mare să conțină tot salariul Andreei Esca, ba chiar, atunci cînd îl înclini, ai impresia că zornăie niște mărunțiș înăuntru. Ai vrea să-ți rîcîi singur amigdalele cu o linguriță de înghețată ca să nu te mai doară. În locul în care cîndva aveai nasul curge acum rîul Orinoco. Pe scurt, ai vrea, dacă se poate, să te ghemuiești undeva în poziție fetală și să mori. Dar un gînd nu te lasă să mori. Trebuie să-l găsești pe cel de la care ai luat răceala, oricît de mult ar dura asta, să-i distrugi încet viața socială și apoi să-i ruinezi familia.

3) Resemnarea – Ai trecut deja prin toate fazele cunoscute ale bolii și se pare c-o să supraviețuiești și de data asta. Ți-au revenit deja majoritatea simțurilor și ești optimist că poți să te întorci în societate. Devii arogant. Mai treci pe la farmacie doar ca să le dai cu tifla doamnelor de acolo. Imunitatea a învins. Ești un super-om, iar dacă societatea se prăbușește vreodată, tu o să supraviețuiești. Singurul lucru care-ți mai aduce aminte de faptul că ai fost vreodată bolnav e o tuse rebelă, dar cît poate să țină pînă la urmă și o tuse? Maximum cîteva zile. Asta pînă într-o zi cînd ajungi la birou și o colegă îți spune că, de cînd l-a retras pe ăla mic de la grădiniță că-i apăruseră bube, o mănîncă toată pielea, dar sigur n-are nimic. Presupunerea ei e greșită.