Alcoolix și Butoix. Este anul 106 e.n. Dacia este ocupată în întregime de către romani. De fapt, nu chiar în întregime… Un sătuc de vasluieni ține piept cu înverșunare invadatorilor. Conduși de viteazul Alcoolix, vaslo-dacii se dovedesc invincibili în luptă datorită unei licori magice preparate de druidul Distilerix. Mă rog, mai puțin Butoix, care a căzut în cazan cînd era mic. Unde îi va duce lupta lor dîrză și, mai ales, de ce se bat mai mult între ei decît cu romanii, asta rămîne un mister. Important e că ei înving de fiecare dată și, în final, are loc un banchet imens la care se aude: „Iar te-ai îmbătat ca mistrețu’, pe Zamolxix!”.
Olguțica se întoarce. După ce o zînă bună îi promite o traistă fermecată în care încape un buget baban, Olguțica se trezește trimisă înapoi din lumea basmelor de către un robot rău. O dată, de două ori, de trei ori. Dar Olguțica nu cedează și revine mereu, și mereu cu ajutorul galeriei de animale antropomorfe din care lipsesc vulpea și motanul, supliniți cu succes de șacali, hiene, gîște și mulți, foarte mulți șobolani.
Războiul stelelor de pe umeri. Rebelii au reușit să distrugă Steaua Roșie a Morții și, bucuroși de reușită, n-au observat că trupele imperiale și securiale o părăsiseră deja cu mult înainte de asaltul final. După vremuri tulburi, în care partea acoperită a Forței jefuiește galaxia la sînge și face mii de rebeli să fugă scîrbiți, cei rămași încep ușor-ușor să realizeze că explozia Stelei a fost de fapt pusă la cale de trădători imperiali pentru a face din galaxie o sclavă a universului paralel.
Marele blond cu un pantof roșu. Un șef de partid lipsit de scrupule își pune angajații să aleagă la întîmplare un prim-ministru. Primul thriller cu spioni care promovează valorile feminismului pentru că marele blond se dovedește a fi o blondă care se încălțase din greșeală cu un borcan de zacuscă.