În 2014, Serviciul Român de Informații a avut un buget de 1.100.000.000 de lei, fără majorările survenite pe parcursul anului, din diverse fonduri aflate la dispoziția Guvernului sau a premierului. Vorbind despre buget, George Maior, pe vremea aia încă șef al SRI, spunea că este mulțumit, pentru că, printr-o planificare riguroasă, suma de un miliard și o sută de milioane ar putea acoperi “exercitarea principalelor funcțiuni ale serviciului”. Desigur, suma a fost majorată la rectificările bugetare, iar planificarea riguroasă a dus SRI spre noi și noi succese.
Unul dintre aceste succese, desigur, este creșterea cu 15,11% a numărului de interceptări telefonice autorizate în 2014 față de 2013. Dacă te uiți în raportul SRI care a fost sifonat către presă înainte de prezentarea oficială în Parlament, ai un moment de firească stupoare. Nu pentru că interceptările telefonice legale au crescut cu 15%, ci pentru că numărul lor vorbește despre o lume care, cu bună știință, ne este cu desăvârșire ascunsă. În 2014, SRI a executat 2.496 de mandate de interceptare telefonică pe probleme de siguranță națională. Asta înseamnă nu 2.496 de discuții telefonice, ci 2.496 de persoane care au fost bănuite că atentează la siguranța națională și ale căror discuții telefonice au fost interceptate de către SRI. Să spunem că siguranța națională nu e o glumă și că se justifică orice măsuri luate pentru apărarea ei. Să spunem că nu se fac abuzuri (da, să ne imaginăm și asta,oricât de greu ar fi). Dar nu numărul de mandate de siguranță națională e îngrijorător, ci cel al mandatelor de interceptare emise în beneficiul Parchetelor și al DNA. Pentru că, în 2014, SRI e executat 42.263 de mandate de supraveghere tehnică. 42.263. Atâția oameni au fost interceptați direct, cu mandat, plus alte câteva zeci sau sute de mii care au fost înregistrați în timp ce vorbeau cu suspecții. Să spunem că fiecare suspect ar fi vorbit, pe perioada interceptării, cu zece oameni. Am ajunge la 422.630 de români ale căror voci au gâdilat urechile rafinaților de la SRI. E cam mult. Mult prea mult, în condițiile în care DNA a trimis în instanță, în 2014, doar 731 de dosare de corupție. Dacă pentru astea a fost nevoie de ascultarea unei jumătăți de milion de români, e mai mult decât exagerat.
Dar există și o parte bună. Folosind aceste interceptări și sfertul de miliard de euro băgat în curul lor, bravii ofițeri ai SRI au aflat și au comunicat Parlamentului că infrastructura rutieră a României se află “într-o stare avansată de degradare”, că avem probleme cu accesarea fondurilor europene și că s-au înregistrat probleme pe piața energiei electrice, pe cea a gazelor, pe cea petrolieră, în sectorul nuclear și în cel carbonifer. Aceste banalități trecute într-un raport care ne costă peste 250.000.000 de euro anual sunt, de departe, cea mai scumpă bătaie de joc pe bani publici.
SRI, SRI, nu credeam c-o să mai vii!