Există oameni normali, există oameni care preferă meniurile ascetice și, deasupra tuturor, într-un nor de aroganță, stau adunați în jurul unui ceai de păpădie luptătorii cauzei, militanții, fluturătorii drapelului verde. Nu, nu acel drapel verde. Și nici celălalt. Ăsta e verde pentru că asta e culoarea internațională a ierbii.
E adevărat că veganii sînt dușmanii de moarte ai carnivorilor?
Nu este adevărat, veganismul este religia eternei prietenii și orice formă de violență este interzisă. Acum, serios, de unde energie pentru violență cînd te hrănești cu pizza de știr și șnițel vienez de scaieți?
Deci nu vă veți disputa stăpînirea rasei umane?
A, nu, pentru că nu este nici o dispută. Toți carnivorii ar trebui să renunțe la carne și să ne accepte superioritatea, așa cum ne-o acceptăm și noi. Pentru că ei consumă animale drăguțe și nevinovate, care ne produc atîta bucurie, pe cînd noi consumăm plante, care produc doar oxigen.
De ce insistă veganii întotdeauna să-ți vorbească despre virtuțile veganismului?
Pentru că noi, spre deosebire de canivori, nu ne rușinăm de ceea ce mîncăm. Carnivorilor le e jenă. Cînd s-a întîmplat să schimbați amabilități cu un străin în stația de autobuz și brusc el să vă spună: „Știi, eu mănînc mici și tu ar trebui să faci la fel, pentru că este mult mai sănătos și mai etic!”?
Și totuși, de unde vine dușmănia asta la adresa carnivorilor?
Din cîte știu eu, totul a pornit de cînd un nenorocit de carnivor i-a pretins bani vecinului vegan care îi tundea peluza de trei ori pe zi.
