Sînteţi români şi n-aveţi fobii? Sărăcanilor, vai de capul vostru! Uite de aia rămînem talpa Ioropii, că avem populaţie retrogradă şi incapabilă să se ralieze la noile trend-uri occidentale. Da, ştiu, vă e teamă de factura la curent, de javrele alea agresive din faţa blocului, de şaorma expirată, de interlopii din cartier pe care îi caută Poliţia în fiecare zi cu „Să trăiţi, domnu’ Baronu’!“. Degeaba, astea sînt temeri de ţară subsahariană, imposibil de priceput în lumea civilizată spre care tindeţi cînd plecaţi să faceţi cumpărături la unguri şi la bulgari. Uitaţi de ele şi achiesaţi rapid la nişte temeri de bun-simţ vestic:
Chionofobia – frica de zăpadă. Psihologii susţin că este un atribut al celor mai rafinaţi dintre oameni şi este întîlnită exclusiv în straturile rarefiate ale societăţii. Boschetarii de la Universitate nu sînt de acord.
Decidofobia – sună promiţător, nu-i aşa? Cum, nu sînteţi convins? Încă pendulaţi între „da“ şi „nu“? Prietenii vă somează să vă hotărîţi naibii odată, moment în care răspundeţi isteric cu „Nu ştiu! Nu ştiu!“? Felicitări, sînteţi pe drumul cel bun.
Atefobia – frica de clădiri vechi şi de ruine. Nu, asta nu! Ştiu că sună foarte vintage şi culeanu, dar, serios, uitaţi de ea. Altfel veţi descoperi că e imposibil să mai trăiţi într-un oraş din România.
Porfirofobia – teama de culoarea roşie. Foarte utilă dacă sînteţi un domn grăbit să ajungă cu gipanul la birou şi idiotul ăla de semafor vă sfidează ascunzînd culoarea verde. Total contraindicată dacă sînteţi un pîrlit care abia a prins un post de taur la corida din Sevilla.
Hipopotomonstrosecvipedaliofobia – cunoscută drept „teama de cuvinte lungi şi de Elisabeta Polihroniade“, această fobie este singura care necesită un tratament exhaustiv într-o clinică specializată. Noi vă putem îndruma către două: Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch din Ţara Galilor sau Äteritsiputeritsipuolilautatsijänkä din Finlanda.
Scatofobia – frica de mă-nţelegeţi ce, că sînteţi oameni inteligenţi. Uşor de fentat dacă nu mai urmăriţi posturile TV româneşti.
Peladofobia – frica de chelie şi, mai ales, de purtătorii de chelie. Ce bună ar fi fost în 2009…
,,Scatofobia – frica de mă-nţelegeţi ce, că sînteţi oameni inteligenţi. Uşor de fentat dacă nu mai urmăriţi posturile TV româneşti.”..nu’ş’ de ce,chiar dacă sparg toate televizoarele din casă,gîndul mă duce tot la parlamentaricii mioritici! …;)
Eu am peladifobie sau asa ma simt citeodata, mi-e sa nu-mi iau una peste bot cind stau si ma uit sfios asa in sus la tv de parca as sta in apropierea unei scene.
explicit ce inseamna scatofobia?