Celebrul Mitică Prunaru, soluția pentru Guvernul României

După ce a desfundat cu un balaur WC-ul de pe Artemis II și apoi Strâmtoarea Ormuz, demonstrând că nimic nu este imposibil pentru un maistru de la CET Govora, Mitică Prunaru primește cea mai grea misiune din cariera sa. Nu din partea NASA, nici a ONU, ci a României. Criza guvernamentală se prelungește de săptămâni. Partidele se întâlnesc, negociază, se ceartă, se împacă, apoi o iau de la capăt cu trădările și neînțelegerile. Specialiștii în științe politice nu mai pricep nimic. Analiștii de politică internă au epuizat toate combinațiile posibile, iar președintele Nicușor Dan începe să creadă că este mai ușor să formezi un ansamblu de dansuri populare gorjene pe Lună decât un guvern la București. Într-o ședință intensă la Palatul Cotroceni, în care îngrijorarea și medierea aproape că puteau fi palpate, un consilier are curajul, vecin cu nebunia, să-l propună pe omul care ne-a făcut mândri pe plan mondial, deși ne-a fost rușine să-l recunoaștem, el neavând prestanța lui Mircea Cărtărescu, nici a lui Cristian Mungiu:

– Domnule președinte, dacă omul acela, Mitică Prunaru, a desfundat WC-ul de pe Artemis II, poate reușește să desfunde și situația noastră internă. În plus, este tehnocrat ca Tomac, numai că nea Mitică știe și o meserie.

Președintele ridică privirea. Zâmbește pentru prima dată după multe luni. Cere apoi un timp scurt de gândire și analiză. După nici o săptămână, convoacă din nou consilierii la ședință și le spune:

– Chemați-l!

Două zile mai târziu, pe poarta Cotroceniului intră, emoționat, cu basca în mână, Mitică Prunaru. Nu și-a schimbat obiceiurile bune. Poartă aceeași salopetă impecabilă și aceeași geantă din piele, în care i se odihnesc sculele: o cheie franceză, un patent universal, două ghemuri de câlți și celebrul „balaur”. La întâlnire, președintele îi explică situația țării, deficitul, negocierile, liniile roșii, mecanismele parlamentare și constrângerile constituționale. Mitică îl ascultă răbdător, apoi îl întrerupe respectuos pentru a-i adresa întrebarea cu care obișnuiește să înceapă fiecare proiect.

– Bun… dar cine v-a lucrat aici?

După câteva secunde de reflecție, acceptă provocarea.

– Dacă tot m-ați chemat, încerc și aici.

În aceeași după-amiază este desemnat prim-ministru. Jurnaliștii îl întreabă imediat cum își va alcătui cabinetul și ce criterii va folosi pentru alegerea miniștrilor.

– Eu n-am făcut facultăți, răspunde sincer. Dar am lucrat cu oameni toată viața și nu prea m-au păcălit. Îi aleg după față.

Pentru că nu cunoaște niciun politician, i se aduce un album cu poze de parlamentari și oameni importanți de prin partide. Îl vede pe Marian Neacșu și spune:

– Domnul pare om așezat. Se vede că știe să țină o cheie de 32 în mână.

Apoi, ochii îi cad pe figura aspră a lui Paul Stănescu.

– Ăsta sigur a muncit, dar are și față de conducător profesionist. Aș paria că are toate categoriile, inclusiv pentru vehicule cu remorcă.

Pe aceeași logică încep să apară și ceilalți membri ai cabinetului. Nu contează CV-ul, doctoratul sau limbile străine. Oamenii trebuie să inspire încredere și capacitate de muncă. Programul de guvernare este și el unul simplu, tipărit pe o singură pagină, cu doar trei puncte: 1 – Ce este stricat se repară. 2 – Ce curge nu mai curge. 3 – Dacă nu merge, înseamnă că cineva a umblat unde nu trebuia. La prima ședință de guvern, miniștrii încep să vorbească despre jaloane, reforme, proceduri și mecanisme europene. Mitică îi ascultă câteva minute, apoi deschide geanta de scule, scoate cheia franceză și se duce glonț către cea mai apropiată baie, de unde se auzea un picurat enervant. Surse de la Palatul Victoria spun că, pentru prima dată după mulți ani, în clădire s-a făcut liniște. Odată cu oprirea acelei scurgeri agasante, al cărei efect în capurile celor din Guvern era de picătură chinezească, nimeni n-a mai vorbit peste altul. Din acel moment, prim-ministrul Mitică Prunaru a început adevărata reformă a statului.

1.420 de vizualizări