Un an și jumătate a stat cuminte la gura sobei, lăsîndu-și consilierii să o umple de cenușă din cap pînă-n picioare. A îndurat, a înghițit, a tăcut, dar în tot timpul ăsta lucra în liniște la rochița de bal, așteptînd miezul nopții, moment în care prințul partidului urma să se transforme în bostan. Cînd a venit momentul mult așteptat, Cenușăreasa s-a ridicat, demnă, și-a scuturat cenușa de pe hăinuțe și s-a prezentat ochilor uimiți cu fața ei cea nouă, de femeie hotărîtă, lipsită de ezitări, pusă pe treabă. Și-a concediat aproape toți consilierii vechi, a adus unii noi, a dat cu mătura printre rămășițele regimului dictatorial și a început să facă ordine în cămara plină cu șobolani. În același timp, uluitor de rapid, a anunțat că e liberă și dispusă la mezalianțe reciproc avantajoase. Pentru a sublinia asta, și-a angajat pețitor onorific, pe Toni Pisaroglu, omul care poate funcționa ca placă turnată între diverse interese și cele ale Cenușăresei. Și tot atunci, ca prin minune, statele paralele s-au întîlnit în biroul Cenușăresei, împăcîndu-se spectaculos. Deși e departe de a se fi încheiat, povestea Cenușăresei Dăncilă tinde să devină una cu happy-end pentru toată lumea.
Cenușăreasa își caută prințul
Zoom Cenușăreasa își caută prințul