Întrebarea din titlu este tema principală a unui eseu-mărturie publicat de Ana Blandiana în România literară nr. 2, din 12 ianuarie a.c. Poeta observă că pe vremea comunismului un autor care voia să publice se lovea de barierele cenzurii, dar dacă reuşea să se strecoare cumva prin aceste bariere, el avea un public nesperat de mare.
Astăzi, cînd literatura a devenit o marfă, tot ce poate constata un autor împreună cu editorul său e că marfa numită literatură are din ce în ce mai puţini cumpărători şi, deci, şanse din ce în ce mai puţine să iasă pe piaţă. Perfect adevărat, cu mici nuanţări. În comunism erau mai mulţi cititori în primul rînd fiindcă oferta de divertisment era aproape nulă. Televiziunea naţională transmitea numai două ore pe zi nişte programe infecte, în sălile de cinematograf erau programate numai filme româneşti, la teatre oferta era extrem de limitată, de călătorit în străinătate nici nu se punea problema…
Aşa că bietului român nu-i rămînea decît să citească şi, eventual, să se distreze făcînd copii. Mai trebuie spus că, cu toate că trăiau într-o economie planificată, existau mici tehnici de a sonda piaţa editorială pentru a afla cam cît este de cerut pe piaţă un autor sau altul. De treaba asta se ocupa Centrul de Librării care, în funcţie de planul editorial existent, încerca să afle de la librari cam ce tiraj urma să fie publicat.
(va urma)
