În anii ’80, studentul Dorin Radu Antonesi a scris „povestiri din cutia de carton“ sau „povestiri din șifonier“, echivalentul literaturii de sertar care la noi mai mult n-a existat, după cum s-a dovedit cînd a venit vremea golirii sertarelor. Cîteva dintre povestirile din șifonier au apărut în foile studențești ieșite atunci pe la diferite festivaluri. Toate au fost citite la cenaclul Moldavia din Iași și au apărut acum în secțiunea „povești cenzurate“ conform precizărilor lui Doru Antonesi din „cuvințelul-înainte“ al volumului despre care a început să fie vorba aici.
Presupun că cititorii foarte tineri se vor fi mirînd că aceste povestiri n-au putut fi publicate la vremea lor, în vreme ce tinerii care au trecut de șaizeci de ani s-or fi întrebînd cîte recenzii semnate cu nume de cod or fi semnalat la Securitate povestirile scrise în studenție de Antonesi. Întrebarea pe care ți-o pui acum, înainte de a citi poveștile lui cenzurate, e dacă au și umor, nu numai curaj. Descoperi că au. Mult și foarte mult.
Despre ce scria Antonesi pe vremea cenzurii? Despre cîini și hingheri, despre o călătorie cu avionul și una cu trenul. Despre Costinești, despre viața la țară și despre visele de student căminist. Cu un umor cînd absurd, pe potriva acelor vremi, cînd păgubos, cînd de tip rîsu’-plînsu’. Antonesi a experimentat și el în poveștile lui „șopîrlele“ pentru care se bizuie pe complicitatea cititorilor, dar cel mai adesea le zicea pe de-a dreptul, cu o naivitate simulată și cu o falsă uimire care intră în scurtcircuit cu faptele pe care le relatează. Într-un cuvînt, studentul-scriitor știe că-l întărîtă pe dracul, dar nu se abține și-l simți că respiră ușurat la sfîrșitul fiecărei povestiri: a scris-o și pe-asta!
Aciditatea satirică pe care i-o știi din alte volume se dezlănțuie în celelalte două grupuri de texte din carte, Enigme deșucheate și Falsuri combinate. Cele dintîi sînt, zice Antonesi, „texte scrise în perioada tristei democrații de tranziție și a nesatisfăcătoarei sale dezvoltări economice care prezintă fapte imaginare și reale ca și cum ar fi reale, dar mult îmbunătățite în modul fake care ne place tuturor așa de mult“. Falsurile combinate, scrise în perioada „veselei democrații de cumetrie“, „simulează evenimente istorice, descoperiri geografice, biografii ale oamenilor de știință, teze de doctorat plagiate (etc., nota mea). Toate fiind verificate din punct de vedere logic prin metoda dublei măsuri, a falsului silogism și a terțului inclus“. În Enigmedeșucheate, Antonesi, pe lîngă umorul sec pe care-l practică, citează pentru culoare locală și probe din umorul local oral, de la distihuri de autobază la bancuri cu viață lungă.
Personajele lui, autohtone sau din lumea largă, fac parte și dintre clienții statornici ai grupului Divertis.De la dinozaurii bătrîni ca Ion Iliescu și Răzvan Theodorescu la dinozaurii în curs de îmbătrînire ca Traian Băsescu, Elena Udrea sau fostul dinozaur recent, Klaus Iohannis. De la Angela Merkel la diverși lideri arabi, la Serghei Narîșkin, Vladimir Putin și la urșii alcoolici ruși refugiați în România. Antonesi își trece personajele contemporane prin bătălii istorice, prin întîlniri cu iz de întîmplări istorice cu același aplomb cu care descoperă punctele de contact dintre legea conservării materiei a lui Lavoisier și muncitorii de la o fabrică rusească de conserve.
Cu o inventivitate inepuizabilă și cu o vervă mereu pusă pe treabă, Doru Antonesi face un puzzle a 40 de ani de istorie cît se poate de reușit în poveștile și falsurile pe care le combină în acest volum.
Doru Antonesi, Povești cenzurate. Falsuri combinate, Editura Bookzone, 2022.
