Însemnările zilnice ale reginei Maria ar trebui să devină lectură obligatorie pentru candidaţii la şefia ţării. Inclusiv pentru actualul locatar al Cotrocenilor. În special acest al nouălea volum*, care e de citit şi recitit. În iulie 1927, regina rămîne văduvă la 52 de ani. Patru luni mai tîrziu moare şi Brătianu. Nepotul reginei, Mihai, e încoronat la şase ani, sub un consiliu de regenţă. Maria se simte dată la o parte „de cei tineri“, care o îngrijorează cu preocupările lor mărunte.
Şi mai mult o îngrijorează însă fiul ei Carol care, după ce a renunţat la tron de dragul Elenei Lupescu, începe să se agite la Paris, lăsîndu-se manevrat ca un pion de amanta lui. Deşi îl iubeşte în continuare pe primul ei născut, Maria are o părere tot mai proastă despre caracterul lui. Îl crede amoral, lipsit de simţul datoriei şi începe să se teamă de ce-ar mai putea face Carol, stîrnit de emisarii Opoziţiei. Regina o detestă pe Elena Lupescu şi nu-l înghite pe Maniu. Nu-şi ascunde slăbiciunea pentru Barbu Ştirbey, ceea ce n-o împiedică să vadă în I.I.C. Brătianu politicianul numărul 1 al României. Totuşi, cînd Maniu vine la ea în audienţă, după moartea regelui, îl ascultă cu răbdare şi-i spune că „atunci cînd îi va veni rîndul“ nădăjduieşte că va fi vrednic de putere. Maria ştie că nu mai e iubită de popor ca în primii ani, fiindcă, admite şi ea, nimeni nu e profet în ţara sa, dar asta nu-i stîrneşte ranchiune şi nici nu începe să-şi închipuie că românii n-o merită. Ia lucrurile aşa cum sînt, e atentă cu toată lumea şi mai ales nu loveşte pe nimeni pe la spate. Acest obicei al politicienilor noştri i se pare detestabil, dar, optimistă, regina speră să-l vadă dispărînd. Va descoperi că s-a înşelat în această privinţă trei ani mai tîrziu, cînd Carol e uns rege şi se grăbeşte s-o îndepărteze din viaţa publică. Şi nu cred că a consolat-o cu ceva pe regină gîndul că şi-a diagnosticat fiul, corect şi din timp, drept un aventurier primejdios.
* Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. IX, trad. Sanda Ileana Racoviceanu, Ed. Polirom, 2012.
