Un drum cu maşina la Piaţa Obor te poate costa viaţa. Bun, veţi zice, dar nu te pune nimeni să-i întrebi pe ţiganii cu clop de sibieni de ce e brînza mai scumpă decît caviarul. Şi moartea de cuţit e înfricoşătoare, e adevărat, dar ideea acestui text nu e sîngele la vedere.
Ca să mori la Piaţa Obor trebuie să cobori în parcarea de dedesubt. E o construcţie nouă, executată de Puiu Popoviciu în complicitate cu primarul Neculai Onţanu şi cu un grup de miliardari care vor muri bogaţi şi nepedepsiţi. Prin pereţii groşi ai buncărului nu răzbate nimic, aşa încît monoxidul de carbon care iese din eşapamente nu are unde merge decît în plămînii tăi. De aici trece în sînge, în celule şi în viaţa de apoi. În parcarea ermetică din Obor poţi face edem pulmonar, infarct miocardic sau paralizie cerebrală. Dacă ai noroc, într-o zi aglomerată, cu maşini ambalate la blană, îţi pierzi doar memoria, rămîi dezorientat, simţi dureri toracice, îţi creşte pulsul, ţi se tulbură vederea, ameţeşti sau borăşti puţin pe cumpărături. Vezi mulţi şoferi cu sacoşele pline bîjbîind prin miasmele otrăvite fără să se întrebe dacă cele opt kile de gogonele chilipir răscumpără pierderea unuia dintre lobii parietali. Castraveciorii ieftini au aici preţul hipoxiei celulare, iar plătica de crescătorie include, în cei 7 lei pe kilogram, lipotimie, somnolenţă şi tulburări de vedere. Aerisirile ar fi costat. Ar fi costat, probabil, cît o poşetă Hermès de-a doamnei Doina Popoviciu, iar o asemenea sumă periculoasă nu a fost agreată de investitori.
„Unde-i crima lui Popoviciu?“, întreba preşedintele Băsescu acum cîţiva ani, cînd Popoviciu culcase la pămînt livada Institutului Agronomic, o cumpărase pe nimic şi-i oferise tinerei notăriţe Ioana Băsescu un apartament gigant, demn de vînzările ei anterioare. Crima lui Popoviciu e, se vede treaba, peste tot. Chiar dacă locaţia diferă, modul de operare e identic.
Ca şi dosarul Băneasa, operaţiunea Piaţa Obor s-a născut din asocierea în vederea comiterii de infracţiuni a mai multor valori specific româneşti. În 1998, Puiu Popoviciu, ginerele lui Ion Dincă Teleagă, securistul care împuşca oameni pe ogor în vremea lui Ceauşescu, s-a asociat spiritual cu directorul FPS de atunci, Gheorghe Ionescu, tatăl lui Bebe Ionescu Syda, ginerele lui Traian Băsescu. Ionescu i-a vîndut lui Popoviciu, printr-un păienjeniş de SIF-uri şi off-shore-uri, 224 de spaţii comerciale de la stat, evaluate la 50 de milioane de dolari. Popoviciu şi asociaţii săi au plătit 835.000 de dolari, adică de şaizeci de ori mai puţin decît preţul pieţei şi trei ori mai puţin decît oferta făcută anterior de asociaţia salariaţilor.
În 2007, în combinaţie a intrat şi Onţanu, aşa cum intră un general într-un oraş gata pîrjolit. Noua Piaţă Obor s-a înălţat deasupra şi dedesubtul pămîntului ca o citadelă clădită din şpagă, cumetrie politică, evaziune fiscală şi securism. Amănuntele acestei afaceri îţi îngheaţă sîngele în vine. Pe măsură ce afli mai multe, mîinile încep să-ţi tremure. Vederea ţi se împăienjeneşte, pulsul ţi se accelerează, aerul nu-ţi mai încape în plămîni, o durere îţi urcă pe braţul drept, ajunge la inimă şi pici mort. Dar pentru asta nu-i nevoie să citeşti atît. E destul să intri în parcarea subterană şi neaerisită de la Piaţa Obor.
Viermi care in loc sa fie zdrobiti sub talpa ne mananca de vii.
Nemernici care sunt intotdeauna la conducere indiferent de ordinea politica.
Parintii lor i-au supt de vlaga pe parintii nostri, iar copiii lor ii vor sufoca pe copiii nostri. Dar asta-i legea firii in Romania, nu-i asa?
Pentru aceste creaturi scarboase nu cred ca mai exista alta solutie decat exterminarea.
respect pentru aceste adevăruri spuse, dar cu cine să-i extermini, cu romAnii care mai nou are mai toți bemveu, televizor lecede și baie în casă? pentru ei, e raiul pe pământ, nu realizează că muncesc ca robii și tot ei plătesc cu sănătatea lor și a copiilor. sunt infinit de multe de spus, dar degeaba…