Cînd aveam vreo 10 ani, îmi doream să ajung un portar de fotbal ca Lev Iașin. Sau cel puțin ca Ion Voinescu. În adolescență citeam cărți scrise de foști fotbaliști, dintre care unul a cîștigat Premiul Nobel. Albert Camus, care jucase fotbal în poartă la Racing Club Alger și care scrisese că se simțise cu adevărat liber doar pe terenul de fotbal, a fost unul dintre idolii mei de atunci, deși murise de mulți ani. Tot pe atunci citeam cărțile despre fotbal ale lui Ioan Chirilă, cel ce prefața fiecare etapă din campionatul intern,la radio, ca o Pythia modernă care ghicea în destinele duminicale ale echipelor noastre de fotbal. Ioan Chirilă avea un ton profetic, dar se pricepea ca profețiile lui să lase drum deschis rezultatului de pe teren, la fel ca preotesele de la Delphi.
Cine ar fi crezut, cînd a început Campionatul Mondial din Rusia, că va ajunge Croația în finală? Sau că Brazilia, Germania, Argentina și Spania se vor întoarce de timpuriu acasă? Franța, care era cotată printre favorite, n-a fost acea mare echipă despre care să spui că va cîștiga statueta de aur. Spre deosebire de Brazilia, cea din 1970, în Mexic, de mulți ani încoace nu mai există o mare echipă la Campionatul Mondial care să zburde pe teren în așteptarea victoriei din finală. Nici măcar nemții, în Campionatul Mondial din Brazilia, pe care l-au cîștigat în finala cu Argentina,după ce i-au umilit pe brazilieni cu un scor de maidan, n-au avut un parcurs lipsit de neliniști.
Ce se întîmplă însă în fotbalul din lumea mare de azi, încît echipe cu galoane și cu ștaif să iasă devreme din competiție, în vreme ce trupe fără mari pretenții, precum Croația, i-au „făcut” pe teren pe marii favoriți?
Cred că marile echipe naționale, cele care au ratat finala din Rusia, au jucători obosiți la echipele lor de club, de pe urma cărora au plecat acasă. Și în afară de asta, echipe care ar fi trebuit să fie mari, cu vedetele lor,Messi, Neymar sau neamțul Kroos, au jucat mediocru, ca și cum le-ar fi dispărut cheful de fotbal. Obosiți din campionatele în care joacă și de meciurile din cupele europene, toți acești mari jucători mi s-au părut lipsiți de motivație la Campionatul Mondial. Asta în vreme ce croații s-au luptat pentru țărișoara lor pînă la ultima suflare, în fiecare dintre meciurile de pe urma cărora au ajuns, pas cu pas, în finala de la Moscova.Doar că, spre deosebire de francezi, au avut mai multe meciuri în spinare, în afară de cele trei rînduri de prelungiri de la Campionatul Mondial.
1.181 de vizualizări
