Cine este generalul care nu tace, face ce face și vrea să înșface? 

Nicolae Ciucă stă lipit de cavoul Brătienilor așa cum stau încleștate babele de racla Sfintei Paracheva. Nu pot morții să se bucure în tihnă de veșnicie și de locul cu verdeață, că generalul – hop! – la căpătîiul lor, ca un popă militar adus de un PNL aflat și el agonie. Asta ca să nu facă părintele două drumuri.

De fiecare dată cînd îi invocă pe Brătieni, Ciucă ține un discurs politic care stîrnește milă și care, în anii dintre cele două războaie, i-ar fi adus, poate, o slujbă de șofer la vila Florica. „Nu poți să faci performanță în politică dacă nu ai făcut performanță într-o profesie“, le-a zis el tinerilor liberali zilele trecute, la deschiderea Școlii Memoriale „Gheorghe I. Brătianu“. Un sfat comic, căci performanța lui Nicolae Ciucă în altă profesie e la fel de inexistentă ca performanța lui în politică.

Ciucă e, reamintim, absolventul unei școli militare care-i învăța pe tinerii locotenenți de la sfîrșitul anilor ’80 să-și umilească și să-și terorizeze soldații, să-i pună să măture frunzele dintr-o parte în alta a unității, să-i oblige să curețe platoul de adunare cu periuța de dinți, să-i țină prizonieri în cazarmă și în arest pentru vini închipuite, să le pretindă bani, cafea și țigări străine pentru a le acorda permisiile legale și multe alte mizerii din rastelul cu hărțuieli al științei militare. Cadrul moral al formării lui a fost setul de valori al armatei comuniste și postcomuniste, adică slugărnicia, turnătoria, minciuna, furtul și prostia. Sînt generații întregi de militari în termen și în termen redus, de subofițeri și ofițeri care pot susține cu probe această colcăială de virtuți cazone, această fierbere de lașități și abjecții din care s-a ridicat aburul sufletesc al generalilor de azi.

Performanța lui Ciucă din altă profesie e doctoratul plagiat și vanitatea de a și-l pune la cingătoare. Performanța lui Ciucă din altă profesie e penibila și inconștienta conducere a armatei din calitatea de șef, vreme de cinci ani, al Statului Major. Tot la performanță se poate trece și minciuna, angajamentul că nu va intra niciodată în politică, pentru ca apoi să sară din bocanci la prima ocazie, direct în costumul de ministru.

Ei bine, tinerii liberali pot să constate că fără această performanță din altă profesie nu s-ar fi putut naște performanța politică. Nicolae Ciucă a ținut pe loc modernizarea armatei nu numai ca șef al Statului Major, ci și ca ministru al Apărării. A ținut-o pe loc, apoi, și ca premier. Iar ca premier a reușit performanța să afunde țara în datorii chiar mai mult decît Orban și Cîțu. Cît despre performanța lui pe linie de partid, lucrurile sînt clare: PNL se pregătește să coboare iar în abisul servilismului și irelevanței. Iar asta pentru că partidul n-a avut niciodată la conducere atîția ofițeri și generali cu gîndire de taximetrist.