Dacă te duci la un jandarm din Piața Universității în timpul protestului și-i dai cu un ditamai site-ul de cultură pe la bot, nu zice nici pîs. Se vede de la o poștă din Balta Albă că au primit ordin să nu lovească nici o muscă, orice ar striga ea, oricît și-ar bătea trompa de ei. Fără discuție, ordinul vine de sus, cum te uiți din Piața Victoriei. Cinci mii, șase mii, opt mii, zece mii de oameni, seară de seară, blochează Piața Universității! Ponta știe că cea mai mică scînteie poate să aprindă acele pet-uri cu care bat tinerii de-acolo în asfalt, că cel mai blînd și mai în joacă pulan scăpat pe spinare se va rostogoli pe Facebook cu furia taxelor negociate cu FMI.
Oare cît exersează jandarmii în oglindă la sediu pînă să-și ia fețele alea absente și inexpresive de elev care vede subiectele la Bac și-și dă seama că poate să plece din sală? Oare cum îi motivează un Piți al lor ca să nu facă presing, să nu atace, ci să stea cu curu-n poartă toată noaptea? Cert este că ei nu vor mai vota cu Ponta. Măcar Boc, așa nedezvoltat cum era el, i-a lăsat să dea în oameni. Dar, cine știe, poate că mai încolo, peste cîteva zile, se va schimba Ponta. N-a fost așa, tipu’, și cu Roșia Montană? Poate că Victor Viorel e împotriva violenței ca premier, dar ca deputat nu se știe. Deci ar mai fi o speranță să le pulănească pe hipserițele alea bicicliste și pe băieții ăia cu mustăți îmbrăcați în pantalonii surorilor lor de cinșpe ani.
Dincolo de asta, au rămas comportamentul de neînțeles al jandarmilor, strategiile absurde, măsurile ciudate. Spre exemplu, de la Fîntîni, nu te lasă s-o iei prin stînga Arhitecturii, pun cordon. Însă prin dreapta Arhitecturii poți s-o iei, nu e nimeni. Aa, mai tare: te lasă, totuși, să treci și prin cordon doar dacă zici că te duci să-ți iei ceva de băut sau țigări și ești într-un grup mai mare care rămîne în partea asta. Cît de hazlii pot fi?
Strategul jandarmilor își pune geniul în operă atunci cînd îi așază în dispozitiv în fața Universității, chiar în Piață. Un cordon mare spre Cercul Militar. Un alt cordon unde este „Jos Pălăria“. Ai voie să intri în Piață, dar nu ai voie să ieși. Trebuie, pur și simplu, să te duci încolo, spre Romană sau spre Unirii. Oare ce naiba protejează acele cordoane? Biserica Rusă? Facultatea de Drept? Complexele studențești? Cartierul Militari? Te întrebi, neavînd Jandarmeria la bază: de ce să fii ținut cu forța la manifestații?
Dar să zicem că insiști să treci de acest cordon. Ce se întîmplă? Vine un „șăf“. Eram la cordonul de la „Jos Pălăria“, mă pregăteam deci să iau cărămizi din Biserica Rusă pentru a destabiliza statul de drept. Apare șeful. Un fel de regele Cioabă și fiii, în același corp. Aaa, sînt nedrept. Șeful era ceva mai negru. Avea o căpățînă atît de mare, încît, cînd pleca la luptă, trebuie că și-o proteja cu o caroserie de TAB. Imposibil să se fabrice căști pentru o planetă neagră și păroasă ca aia.
– Haideți, domnu’, ușurel!… Ce doriți?…
Vai, fața aia de manelist umil, dar care oricînd poate să sară să te muște de coaie.
Îi spun că vreau să mă duc acasă.
– Păi, locuiți în Centrul Vechi?
– Da, beau pînă mă fac pulă și mă culc cu boschetarii pe lîngă ziduri.
– Ați mai fost la manifestații în alte zile?
– Da.
– Azi de la ce oră sînteți?
– Nu mai știu.
– Și ce-ați făcut la proteste?
Mă uitam la namila aia neajutorată, un fel de clădire cu becurile stinse din interiorul căreia se auzeau întrebări infantile. E momentul în care au intrat în scenă ceilalți jandarmi.
– Îl știm, șefu’, vine în fiecare seară, ne face poze!
– Așa, domnu’? Păi, e frumos? Trebuie să ne respectăm.
– Și cu ce-l jignesc? I-am făcut poze cu un telefon de ultimă generație, o să-i mai scot din rînjetul ăla de bou cînd le prelucrez…
Oricare dintre acești jandarmi are mandatul lui Victor Viorel în vîrful pulanului.
