Taman cînd era să zic că ne pîndește criza de după ușă, văzui cu ochii mei cum se suplimentă bugetul SRI cu juma’ de miliard. S-a tăiat, firesc, elegant, de la Sănătate, că, exact cum zicea un înalt funcționar, “ai, n-ai card de sănătate, tot mori”. S-a mai luat și de la alții, dar sume mici, că-s mai plăpînzi. Cultura și-a plecat capul grațios pe ghilotina finanțelor și n-a zis nici cîrc. Multor artiști le mai trebuie doar să-și ia cearceaful în cap și să se îndrepte în liniște spre țintirim. Iată însă că onor Guvernul a dat un ucaz. O să rîdeți, dar, de mîine-poimîne, se pare că tot ce e cultură românească va trebui să învețe să ciocănească umil la poarta companiilor de tot soiul, cerșind, pe lîngă atenție, și ceva bănuți. Va fi fabulos, avînd în vedere setea năpraznică de cultură a noilor îmbogățiți.
De curînd, Codul Fiscal a fost modificat prin Legea 156/2019. Cică organizațiile non-profit vor putea beneficia de sume mai mari din sponsorizări. Slavă Domnului, că ne speriarăm, boieri dvs.! Firmele vor fi obligate să susțină proiecte și programe ale organizațiilor non-profit. Deja văd un nou circuit al finanțelor în natură, prin care firfireii se vor învîrti în cerc, spre amici și rude. De cînd îi chinuia talentul, sărăcuții!
Acum, nu-i vorbă, chiar fără îndemnul pentru vite, unele firme izbutiseră să asigure un anumit climat cultural (deși mă tem că proiectul USR le va strangula și pe astea). De exemplu (la întîmplare), JTI a sponsorizat: “Întîlnirile JTI”, un spectacol anual cu o mare companie de dans contemporan (de 20 de ani), Festivalul de teatru de la Sibiu, TIFF, BIEF, Comedy Cluj, Gigi Căciuleanu Romanian Dance Company, Zilele Culturii Japoneze, turneele “Pianul călător”, “Flautul de Aur”, “Orgile României”, “Duelul viorilor”, RaDiRo, Garantat 100%, vreo trei ediții de Festival Enescu, programe pentru bătrâni, diverse organizații caritabile (Ateliere fără Frontiere, Asociația Sfânta Macrina) etc. Și unele bănci s-au avîntat pe luciul lunecos al manifestărilor artistice. Dar, cînd statul își vîră adînc mîinile-n buzunare, orice efort particular e zadarnic. În zona culturală, firmele și patronii nu investesc nimic. Nici nu-i de mirare. Dacă în fotbal (opiumul popoarelor!) numai Gică Hagi investește, toți ceilalți profită.
Legea încearcă să înlocuiască cumva banii culturii tăiați de la buget pentru a aburi problemele de viață și de moarte ale creatorului român. Dar poate nici asta nu ar fi cel mai grav lucru. Printr-o astfel de degrevare de orice răspundere, statul face ca spectatorul sau consumatorul să nu mai aibă acces la resurse artistice ieftine. Cum spunea un amic, agent cultural, e o ipocrizie fiscală, prin care îi obligăm pe privați să susțină cultura română. Ei bine, cred că știți unde au dus toate inițiativele de acest fel: la segregarea culturală. Clasa de jos și cea mijlocie nu vor mai avea acces. Pentru că merită. Culmea e că și cîțiva iluminați USR gîndesc la fel. Pupați-vă, bre, nu vă mai fasoliți!
