Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cine va mai face țuică în România?

Zoom Cine va mai face țuică în România?

Cărțile rezultate din articole de opinie publicate la gazetă au, cele mai multe, cîteva trăsături comune. Depind de agenda publică, încît poți reconstitui la lectură calendarul evenimentelor care le-au prilejuit, și au, totodată, ceva asemănător cu săriturile lăcustei despre care nu poți anticipa încotro se îndreaptă. Nu e cazul cărților de acest fel scrise de Vintilă Mihăilescu.

Antropologul are propria sa agendă și, lucru mai important, chiar și atunci cînd trimite la cîte un eveniment, care te ajută să reconstitui împrejurările în care a fost scris un text sau altul, el nu despică în patru firul acelui eveniment, după obiceiul „părerologilor”, ci încearcă să-și explice de unde vine și cam ce înseamnă în țesătura omenească a încurcatului prezent autohton. De aici și impresia că profesorul Vintilă Mihăilescu nu ni se adresează ca de la catedră, să ne explice atotștiutor ce ni se întîmplă.

În loc să ne adreseze întrebări retorice, pentru a-și da prilejul să le răspundă, după rețeta patentată de Cicero în Catilinarele sale, Vintilă Mihăilescu nu pornește de la vreun Catilina de zi, ci se întreabă cum de a ajuns un Catilina să facă și să dreagă pe scena publică.

La fel ca G. Călinescu, în eseurile sale, Vintilă Mihăilescu cercetează lucrurile în marea lor generalitate, pornind de la chestii simple, la îndemîna oricui. Așa se face că, în loc să-și dăscălească cititorii asupra etnogenezei noastre, antropologul face o expediție pe terenul cuvintelor care desemnează la noi și la alții băuturi alcoolice rezultate din distilare. Și ce descoperă? Că substantivul „țuică” are etimologie necunoscută, dar că e unul dintre cuvintele românești care au fost preluate de vecinii noștri din Balcani. Numele acestei băuturi alcoolice a fost consemnat în scris la noi pe la anul 1500. Adică nu știm de unde se trage acest cuvînt neaoș, dar ne putem lăuda că a fost preluat și de alții.

De aici pornind, Vintilă Mihăilescu se avîntă în subiecte mai serioase, cum ar fi statul și poporul la români, dar cu aceeași atitudine a omului care nu dă lecții de istorie, ci remarcă una-alta despre istoria noastră. Și aici, Vintilă Mihăilescu pare a-i da dreptate lui G. Călinescu, cel ce susținea în Istoria literaturii române că am fi bătrîni cultural, în ciuda statalității noastre recente. Doar că antropologul n-o ia pe urmele protocroniștilor din perioada comunistă, în ale căror teorii nu crede nici cît negru sub unghie. La fel cum nu crede nici în tradiționalismele predicate de Nae Ionescu, între cele două războaie mondiale. Cît despre mitizarea recentă a perioadei interbelice și a cîtorva dintre intelectualii de atunci, ca răspuns la miturile comunismului, aici Vintilă Mihăilescu e categoric contra. Nu poți desființa o mitologie politică folosind o altă mitologie. Căci, astfel, nu faci altceva decît să repeți, în felul tău, ceea ce ți se pare detestabil la alții.

Antropologul e de părere că mitizarea, indiferent de unde vine, nu face altceva decît să-i bage într-o ceață propagandistică pe oamenii de rînd. Ca unul care știe ce se întîmplă la noi și în lume cu țărănimea, Vintilă Mihăilescu face observații profunde despre starea acesteia, la noi. Țăranul român, care a ajuns la oraș ca muncitor în timpul comunismului, a continuat să fie, de fapt, și țăran, făcînd naveta între oraș și satul natal pe atunci. Iar după aceea, cînd au dispărut fabricile și uzinele din anii comunismului, muncitorul-țăran s-a întors la țară, unde n-a mai știut de ce să se apuce sau a intrat în servicii, ca deținător de pensiune pentru turiști. Vintilă Mihăilescu e de părere că statul paternalist din timpul comunismului, care a fost preluat de politicienii de azi, ca metodă de lucru pentru a cîștiga voturile alegătorilor, nu face altceva decît să-i îndrepte pe concetățenii noștri apți de muncă să plece din țară, pentru a-și căuta în străinătate un mai bine financiar, cu efecte dezastruoase asupra demografiei și a viitorului nostru național de inventatori ai țuicii.

Vintilă Mihăilescu, Etnogeneză și țuică, Editura Polirom, 2018.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
romania100