Cînd avea 17 ani, mărturiseşte Cioran, a primit o cumplită lovitură sentimentală. N-a spus din partea cui, nici ce vîrstă avea autoarea loviturii, dar de-aici a dat în misoginie şi a început să frecventeze bordelurile cu asiduitate. De pe urma acestor experienţe a ajuns la o perspectivă utilitară asupra femeilor, scriind strepezit despre iubire. Cînd cumperi servicii sexuale e greu să priveşti femeile altfel decît ca pe simple prestatoare.
Cioran examinează cu răceală actul sexual şi atingerile aferente. Sărutul i se pare un prilej pentru un schimb de salivă. Treptat însă ajunge la sentimente mai bune faţă de femei, cărora le recunoaşte meritul că te fac să uiţi de toate şi te ajută să te eliberezi de tot ce te apasă. Chiar dacă nu s-a căsătorit niciodată, Cioran şi-a găsit la Paris o prietenă alături de care a stat pînă la sfîrşitul vieţii. Şi dacă adăugăm acestei statornicii necontractuale dragostea lui secretă pentru o nemţoaică mult mai tînără, căreia i-a tot scris epistole de amor, Cioran devine un misogin simpatic.
Si cand era in Paris si era invitat la dineuri, spunea ca nu se poate uita la o femeie, fara sa se gandeasca cum ar arata femeia respectiva in mormant. 🙂