Da, boss. Te-am văzut, ți-ai făcut selfie cu un A4 în mînă. Scriseseși pe el „Bărbații adevărați condamnă violul”. Adică se-nțelege, nu?! Bărbații adevărați, așa, ca tine!
Da, boss. Te uitai cu figura aia gravă, ușor încruntată, de om implicat, „cu atitudine”. De asta te iubește lumea, de aia iei like-uri, pentru „atitudinea” asta. Mai ales gagicile: pe astea le dai gata cu look-ul tău tenebros, se știe, boss. Deja ai un început de erecție cînd te gîndești cum se umezesc proas… ăăă, pardon, dragele de ele. Ultima dată cînd te-ai simțit la fel de bine, călare (metaforic vorbind) peste toate colegele de birou, care-ți sorbeau virilitatea din priviri, a fost atunci cînd le-ai pus CD-ul ăla cu „conținut explicit”, cu o zi înainte de ședința de bilanț, zbang! – volumul la maximum, „cine mai lucrează mă-sa-i curvă!”… (Metaforic vorbind!) Domneai peste piz… ăăă… iubitele noastre colege: așa, „fetele, capu’ jos, fundu’ sus”… auzi ce cîntă ăștia cu vocile lor îngroșate. (De la ei ai învățat așa, să te căznești, cînd vorbești, să îngroși glasul. Poate nu se știa cine e masculul alfa, acum e clar!) Ce te-ai mai excitat cînd le-ai auzit fredonînd și ele prin birou, după al o sutălea repeat, refrenul ăla cu cu pu… și cu fu…
Da, boss. Sau atunci cînd ai dus-o pe femeia ta pe stadion și ai învățat-o să fluiere cu două degete… Ce te-ai mai excitat cînd ai auzit-o cum striga, laolaltă cu toți băieții de la peluză „Mu… arbitru’!”. Îți plăcea cum rotunjea vocalele, eh? Ce-ai mai rîs de ea cînd ai văzut-o stînd la coadă la veceu, după toate… ăăă… suporterițele alea care săreau de pe un picior pe altul… Atunci ți-ar fi plăcut să te piși demostrativ în fața lor, așa, de-al naibii, să le arăți ce șmecherie e să fii bărbat, să te poți pișa oriunde, ca un boss. Păcat că nici un pretenar de-al tău din galerie n-a vrut să ți se alăture; că așa, de unu’ singur, ce haz ar fi avut? Ce papagali, uite, ăștia nu-s bărbați adevărați. Nu-s alfa, așa, ca tine. Uite: nici unul n-are selfie de condamnare a violului…
Da, boss. Ești bazat, ești idolul femeilor, oricînd poți avea șapte deodată, dar nu te agiți. Ești cooleanu. Nu ca ratații ăia de vasluieni, care sar cîte șapte pe una singură, ca să i-o tragă. Aoleu, ce-ai mai rîs, de vreun an încoace cu Vasluiu’ ăsta, ce de glume ai mai sharuit: capra lălîie care-i o vită Kobe după un an în Vaslui; catîrul slăbănog care-i, cică, un armăsar pursînge de Vaslui.
Da, boss. Mai vrei una cu Vasluiu’? Uite, îți zic. L-ai văzut pe violatorul ăla arogant cu șapca-ntoarsă, care-i lua la mișto pe jurnaliști? Mă gîndeam că aduce, așa, cu tine la atitu… nu, nu la atitudine! Aici ești tu inegalabil, dar așa, cumva, la un fel de a ține bărbia în sus, așa, în scîrbă… Ziceam că ăla ești tu, după zece ani în Vaslui… hai, după douăzeci, că e totuși departe de stilul tău… Doar așa, nu știu de ce. Nu e tare faza? Așa, încruntă-te la mine, fii supărat, bagă nerv, să iasă bine selfie-ul.
Da, boss. Acum ai alt motiv să pozezi încruntat: ai citit articolele alea de afară, ale bulangiilor ălora din Vest, care zic de români că sînt brute, violatori și hoți. N-au înțeles încă diferența dintre un român, așa, ca tine, un bărbat adevărat, care condamnă și ia – vorba aceea – atitudine, și un prăpădit de vasluian! Uite, îți copiez selfie-ul și-l pun lîngă poza țăranului. Montajul foto: amîndoi cu șăpcălie, unu’ lîngă altu’, București versus Vaslui! Pac – și-l trimit viral, ce zici: l-or prelua ăștia la de la site-urile de haioșenii?
39 de vizualizări
