Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

City Broke: Nicosia. Pardon, Lefkoșa

Zoom City Broke: Nicosia. Pardon, Lefkoșa

Și iată-te pășind, cu camera într-o mînă și pașaportul în cealaltă, și în Nicosia de Nord, după trecerea destul de rapidă printr-o graniță cu două rînduri de birouri de vameș deloc impunătoare, nu mai mari de-o rulotă, despărțite de cîteva zeci de metri de No man’s land cu clădiri abandonate…

Prima senzație cînd ajungi dincolo e că, din Grecia, ai intrat direct în Turcia. Fațade jupuite, tarabe cu produse de marcă contrafăcute, unele așezate și direct pe trotuar, vînzoleală de negustori ambulanți care-și laudă marfa – celebra neglijență urbană a vieții colorate și boeme a Orientului, o moștenire fanariotă binecunoscută și în Obor. Pentru vesticii obișnuiți cu ordinea, curățenia și rigoarea specifice lumii lor occidentale, o fi ceva cu totul inedit, dar pentru cei sătuli de las-că-merge-și-așa-ul șmecheriei balcanice, nu-i nimic nou sau impresionant în peisajul ăsta. Pe scurt, dacă vrei să vezi, în doar cîteva minute, diferența civilizațională dintre Nord-Vestul european educat de economia de piață, alegerile libere și plata taxelor/impozitelor și Sud-Estul neafectat de comunism, dar întors de o jumătate de secol în rămășițele Imperiului Otoman, e o experiență de trăit neapărat. Mai ales pentru cei care încă mai iau în calcul experimente sinucigașe gen Ro-exit (în 2004, la referendumul de reunificare, ciprioții turci au vrut în proporție de 65% reîntregirea insulei, dar 76% din ciprioții greci i-au refuzat). Să ne înțelegem, totuși: ca turiști, oaspeți de circumstanță ai locului, respectăm zonele vizitate, nu judecăm niciodată oameni și stiluri de viață, constatăm doar niște diferențe între sisteme de guvernare.

Dincolo de aspectele social-politice, Lefkoșa, după numele pe care l-a primit Nicosia de Nord de la cetățenii săi etnici turci majoritari, merită clar un city broke de cel puțin cîteva ore. Are, desigur, cum te și aștepți într-un oraș musulman, bazar, hamam și moschee. Chiar mai multe, o parte dintre ele foste biserici și bazilici fără cruci sau clopote transformate în geamii. Pe care chiar dacă nu le vezi, le auzi, periodic, localizate sonor de vocea tînguită a muezinului.

Partea cipriot-turcă de cetate nu-i foarte mare: dacă întinzi un pic pasul, ajungi relativ repede la statuia lui Kemal Atatürk de la poarta de nord a zidurilor venețiene medievale, în care există chiar un punct de informare turistică unde ești servit cu broșurile altor locuri propuse spre vizitare în Ciprul de Nord, Girne (Kyrenia) sau Gazimagusa (Famagusta).

Pe întoarcerea spre granița cu Nicosia cipriot-greacă, dacă cumva l-ai ratat, din cauza vitezei, la dus, e de intrat în Büyük Han, Marele Han, cel mai mare caravanserai din Cipru construit pe timpul sultanului Selim și al lui Sinan Pașa (cînd încă mai avea dinți), pe carebritanicii l-au transformat, la un moment dat, în închisoare. Astăzi,careulde clădiri cu curte interioară șispațiu de rugăciune cu fîntînă în mijloc,în care, iniţial, la etaj, erau cazațidrumeții, iar, la parter, caii lor, e centru cultural:niște galerii de artă şi ateliere au umplutnivelul superior, lăsînd loc prăvăliilorcu artizanat, cafenelelor şi teraselorsă se extindăjos. Cea mai bună descriere pentru un bucureștean care n-a ajuns încă aici ar fi: un Hanul lui Manuc clădit din piatră,nu din lemn, care, pe lîngă restaurant, găzduiește și niște întreprinderi cultural-artistice.

La fel de divers și plăcut ochiului e și bazarul orașului, acoperit în 1932, de vizavi de moscheea Selimiye, ex-catedrala gotică de secol XIII Sf. Sofia, acum în plină restaurare a unuia dintre minarete. O piață alimentară și non-alimentară dominată de arome și mirosuri amestecate, cu cărți, tablouri, tricouri, poșete și pantofi printre rodii, smochine și lămîi, în care vînzătorii joacă table între doi mușterii.

Îndepărtăndu-te de zona centrală, de coloana venețiană și hotelul cu cazinou Saray, o să dai imediat de străzi înguste cu case vechi și dărăpănate, consolidate cu improvizații și cîrpeli. Deși săraci, localnicii sînt calzi, simpatici și comunicativi. Mai ales cînd vor să-ți vîndă ceva.Prețurile cerute se pot micșora substanțial, dacă te tocmești – nu-i ca și cum ar avea atașate coduri de bare pentru casa de marcat. Fiscul lor nu-i atît de fioros cu supușii. Nici n-a fost vreodată, perceptor îngăduitor încă de pe vremea cînd în întreg spațiul fostului imperiu circulau slobod, prin vocabular și prin buzunare, ciubucul, bacșișul, șperțul, șpaga și celelalte sinonime ale bogatei familii de cuvinte comerciale aferente.

Reîntors pe pietonala centrală Ledra și înapoi în UE, după trecerea în sens invers printre gheretele paznicilor frontierei, redeschizi conexiunea de date mobile și revii în prezent. Scurta incursiune în lumea orientală s-a încheiat. Pînă la întoarcerea la București.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint