Coliba unchiului Atom

Era nedumerit un coleg de faptul că de ceva vreme dau titluri cu rimă. Răspunsul este simplu pentru că în România totul rimează cu ceva. Iată de pildă George Simion, omul cu cea mai mare cotă de încredere a românilor în sondaje, are interdicție de intrare în Republica Moldova și Ucraina. Până acum nimeni din conducerea statului român nu a venit să ne spună pe șleau care e problema moldovenilor și ucrainenilor cu Simion și dacă acest politician, ajuns la butoanele de comandă ale țării, nu reprezintă cumva un risc pentru siguranța națională. România este o țară în care un astfel de politician persona non grata în cele două țări vecine, pe motiv de legături cu Rusia, își face mendrele cu dezinvoltură pe malul Dâmboviței. Vorbim de aceeași Românie – țara care ajută Republica Moldova și Ucraina militar, și politic, și strategic și financiar. Vă scapă aici rima? O găsim la Călin Georgescu, un alt politician neliniștit aflat în permanentă campanie electorală după ce autoritățile îl acuză de încercare de schimbare a ordinii constituționale printr-o lovitură de stat, finanțare ilegală a campaniei prezidențiale și manipulare a electoratului prin intervenția unei entități statale străine, identificată a fi aceeași Rusie. El este cel care a determinat anularea alegerilor pentru prima dată în istoria acestei țări, continuând să meargă cu o acuzație atât de gravă în cârcă pentru a face politică și băi de mulțime prin târguri în timp ce dosarele sale sunt pe rol. Singura modalitate de explica acest paradox este recurgerea la materialul poetic din versurile folcloric – umoristice:  “Pe o stradă lungă – scurtă / Un om se ducea venind / N-avea cap și n-avea gură / Și mergea singur vorbind”.

Un alt exemplu cu rimă este respectabilul ministru al Energiei – Bogdan Ivan. L-am văzut profund implicat în încercarea de a convinge Guvernul României și Președinția că trebuie neapărat să cumpărăm gaze lichefiate de la americani, fiind susținut în demersul său de nimeni alta decât ambasadoarea SUA la Atena, țara prin care trece conducta cu marfă scumpă. Nicușor Dan, pro-occidental cum îl știm a pus botul imediat, Bolojan – încruntat și încăpățânat – a refuzat și și-a bătut un cui în coșciugul moțiunii de cenzură. Și aici tot rima clasică ne lămurește cu versurile lui George Coșbuc din Moartea lui Fulger pentru a explica brusca incompatibilitate a lui Sorin Grindeanu și Nicușor Dan cu Ilie Bolojan pe motiv că guvernul pune UE și Neptun Deep mai presus de partenerul strategic: “Nu cerceta aceste legi / Că ești nebun când le-nțelegi”. A doua strofă din acest poem politic are rima tot la Bogdan Ivan și este despre SMR – adică Small Modular Reactors, mai pe românește reactoarele alea amici de le puneau americanii la Doicești. La prima strigare părea o mișcare bună pentru că România prindea mai mulți iepuri deodată. Ne re-împrieteneam cu Trump, aveam și noi mai mult curent electric curat și mai ales că era în plan să devenim cel mai mare cluster AI european, pentru că până la urmă asta este menirea SMR, să dea curent la fermele de inteligență artificială, deosebit de energofage. Nu o mai lungesc cu reactoarele astea mici, pentru că e speță complicată, cert este că firma americană care le construia a dat cu proiectul de gard până la faza în care ar fi devenit o mare gaură neagră financiară. Guvernul Bolojan a mârâit încă de la început la reactoarele mici, pentru a se opune până la urmă proiectului în mod explicit. Asta a umplut paharul și a bătut al doilea cui american în coșciugul guvernamental al moțiunii de cenzură, un alt exemplu de vers geo-strategic cu rimă.

V-ați prins și voi că aici este mâna lungă a lui Eminescu din Împărat și proletar? Iată: “În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, / Și-n toată omenirea în veci același om -”. Stați așa, că acum vine partea mai interesantă: “În multe forme – apare a vieții crudă taină, / Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, / Dorinți nemărginite plantând într-un atom.” Acum să vă explic ce a vrut să zică marele poet national, atât de actual și astăzi. La Forumul de la Davos oficialii români din energie s-au întâlnit cu președintele organizației Trump – Eric Trump, fiul lui Donald Trump, pentru a discuta chestiuni serioase despre viitorul infrastructurilor AI alimentate de surse energetice de ultimă generație. Concluzia a fost încă de atunci că România rămâne aliniată neabătut la politicile administrației Trump în materie de energie atomică. Așa a fost revigorat proiectul de la Doicești și susținut până în pânzele albe de Bogdan Ivan și de partidul din spatele său – PSD. Ok, Bolojan a fost Gică  Contra, oricum proiectul s-a dovedit deocamdată un fiasco financiar, așa cum l-a descris chiar de la început premierul demis. Ceea ce urmează, vă zic de acum, are versuri albe, fără rimă. George Simion organizează în martie 2024, pe vremea în care nu era MAGA, un mare miting împotriva investițiilor americane în România și în special împotriva investiției de la Doicești. A fost o mare tristețe, nu un mare miting, la protest venind vreo zece enervați de planurile atomice româno-americane. Era pe vremea adormitului Joe Biden, îi venea sorocul, așa că anti-americanul suveranist Simion a simțit nevoia să protesteze vehement împotriva globalismului adminstrației Biden și a expansionismului atomic SUA, argumentând că reactoarele SMR sunt un pericol pentru mediu și în plus ne vor costa cât nu merită. Evident, Bolojan avea să-i dea dreptate peste doi ani, dar asta nu l-a lepădat de demitere.

Proiectul cu SMR este inițiat în vremea primului mandat al lui Trump. Biden nu a făcut decât să accelereze finanțarea și punerea în aplicare a proiectului. Aveau nevoie de o țară amărâtă care să testeze dacă genul ăsta de energie atomică făcută pe parcele mici este sustenabil financiar și nu riscă să se transforme într-un roi de albinuțe radioactive. A ieșit Klaus Iohannis la interval, a fost invitat la Casa Albă de Trump, care l-a lăudat și mângâiat pe cap. Apoi a venit Biden, a început agitația la București cu proiectul energetic atomic american, a sărit la cap Simion – atenție! – nu împotriva lui Trump, ci împotriva lui Biden. După aia s-au anulat alegeri, a venit Nicușor, a venit Davosul, Bolojan s-a pus de-a curmezișul și Simion i-a jurat credință veșnică lui Trump până a ajuns să se roage la MAGA în fiecare seară, înainte de culcare, în loc de “Înger, îngerașul meu”. În mod natural George Simion și partidul AUR au votat moțiunea de cenzură alături de Sorin Grindeanu și PSD, cu multe presiuni subterane făcute de partenerul strategic american. Uite că aici apare rima și o aduce chiar jurnalistul Gâdea în emisiunea sa, unde îl vedem pe consilierul prezidențial Marius – Gabriel Lazurca ajuns la Washington, stând singur în fața congresmenilor americani republicani și încercând să-i determine să nu se supere pe noi că nu i-am stins lumina din cămară lui Bolojan. L-am privit la televizor pe domnul Lazurca și mi-au venit în minte versurile lui Minulescu din “Nu sunt ce par a fi”, aflând apoi din emisiunea domnului Gâdea că americanii sunt așa de supărați că nu mai pleacă antiamericanul Bolojan acasă de la Palatul Victoria, încât sunt pe punctul de a retrage toate trupele americane din România. Ultimele rime ale acestei treceri poetice prin politichia dâmbovițeană le găsim negreșit la  Nicușor Dan care gândește viitorul României în termeni euclidici, ecosistemic conectați la versurile poetului matematician Dan Barbilian: La râpa Uvedenrode / Ce multe gasteropode! / Suprasexuale / Supramuzicale / Gasteropozi! / Mult limpezi rapsozi, / Moduri de ode. Cotroceni, Uvedenrode.