Consiliul idiovizualului

Câțiva membri ai CNA, întâmplător, sau nu, puși acolo de actuala putere, s-au plâns în scris Robertei Anastase că sunt supuși la presiuni politice. După ce o să-i citească cineva scrisoarea, Roberta va ieși public și va povesti ce probleme au cei 50-60 de membri CNA care i-au scris. Ne vom hlizi, ca de obicei, explicându-i domnișoarei Anastase că nu erau decât 4. Și cam asta va fi tot.

Vom trece, din nou, cu zâmbetul pe buze, peste o altă aberație propagandistică dintre cele mai sfidătoare.

Eu, unul, nu cred în utilitatea CNA. La început, poate, o fi avut un rost, colectând șpaga pentru licențele audio-vizuale. Erau puține, se dădeau greu și analiza dosarului dura luni de zile, până venea doritorul de radio sau televiziune cu suma cuvenită. Astăzi nu mai este așa, orice proiect de televiziune făcut pe genunchi primind binecuvântarea CNA cu celeritate. Nu mai e pe bani, e pe bază de necesități de promovare electorală. E simplu, e pe față și ne povestește despre cum spargem aiurea niște bani pe care nu-i avem.

Orice derapaj al unei televiziuni sau al unui radio își are soluția în justiție. Orice greșeală făcută, cu sau fără voie, de un moderator are corespondență în legile țării. Nu e nevoie de câțiva semidocți bine plătiți ca să supra-reglementeze asta. Nu e nevoie de niște pseudogânditori pentru a spune dacă o reclamă este sau nu difuzabilă pe post. Inclusiv posibilitatea ca CNA să-și dea cu părerea despre reclame este un abuz și deschide poarta unor presiuni politice făcute asupra unui advertiser care nu sare destul de repede cu banul. Ca să poată lua decizii cu ceva acoperire în zona advertisingului, s-a înființat de dragul CNA un ONG complet lipsit de legitimitate profesională și fără legături reale cu industria, ONG care aprobă opiniile plictisiților din CNA, dacă acestora li se pune pata pe un amărât de spot de 30 de secunde. La fel se întâmplă și cu amenzile pe care le dau. Fără a fi juriști, fără a avea dreptul de a judeca spețe de calomnie, insultă, ultraj, membrii CNA se comportă exact ca niște judecători, dublând, practic, actul de justiție. Ei dau sentințe, executabile, și învelesc totul în hârțogăraie lipsită de sens, care încearcă să explice de ce, de fapt, este sancționat unul sau altul a cărui principală vină este că are o mutră care sfidează standardele estetice ale Narcisei Iorga, de exemplu. Dacă ați avut curiozitatea de a vedea cum arată această persoană, v-ați fi dat seama că standardele ei estetice nu sunt decât dovada unei exagerate și nesustenabile stime de sine. 

Ei bine, peste toate astea, peste lunga și sterila discuție dacă CNA are sau nu vreun rost, mai vin și cei 4 pedeliști din Consiliu și se plâng că sunt supuși la presiuni politice, exemplificând cu niște poziții publice luate de niște politicieni sau partide politice. Așadar opinia, la care până și politicienii au dreptul, este, mai nou, presiune politică. Venind de la niște oameni care au fost nevoiți să-și dea demisia din partid pentru a-și putea prelua postul de la CNA, acuza e hilară. Cum hilară este și plângerea adresată de acești oameni unei ființe penale. Iar asta este, în mic, esența a ceea ce se întâmplă, de la o vreme, în România: râdem de ne prăpădim, uitându-ne cum sumtem luați de proști. Și, râzând și suportându-i, le dăm dreptate. Chiar suntem proști.