Un set de acuzații extrem de grave stau în dreptul numelui Călin Georgescu. Instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale; fals în declarații în formă continuată, în legătură cu finanțarea campaniei electorale; inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup; promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe; inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizații – sunt toate infracțiuni extrem de grave și adună, cumulat, pedepse maxime ce însumează 50 de ani de închisoare.
Cu toate astea, Georgescu este plasat sub control judiciar și lăsat să se ducă să-și vadă de treburi. Poate că autoritățile nu-și fac griji că ar putea să fugă. Poate că nu-și fac griji nici că ar putea să influențeze cumva ancheta, anumiți martori cheie ori să curețe eventuale dovezi incriminatorii. Te uiți însă la lista cu acuzațiile care-i sunt aduse și n-ai cum să nu te întrebi, really? Pe bune? Sau, cine știe, poate că dovezile pe care procurorii le au împotriva lui sunt suficiente și irefutabile, astfel încât procesul va fi fost doar o formalitate. Numai că asta nu o să aflăm decât, hăt, după o vreme destul de lungă. Sau o să aflăm mai repede cel mult pe surse, căci Codul de procedură penală nu permite procurorilor să divulge informații din dosar în timpul urmăririi penale. Așa e legea, degeaba ies fel și fel de bizoni politici, de la cel mai înalt nivel și până la papagali comunali, să ceară procurorilor să pună dovezile pe masă.
Organele judiciare au datoria să prezinte opiniei publice dovezi extrem de solide – zice salvatorul de pisici în bluzon de firmă de lux. O să le prezinte, boss, dar nu acum, că ar încălca legea.
Tot tămbălăul de azi ridică însă două probleme:
Dacă n-ai nimic BETON, dacă ai doar niște capete de ață și organizezi o expediție de pescuit, de ce să-l ridici din trafic, să-l duci la Parchet, în loc să-l inviți să vină singur?!
Iar dacă totul e atât de BETON, încât o condamnarea e iminentă, fiind o chestiune de timp și procedură, de ce să-l cercetezi sub control judiciar?! De de ce să-l lași liber, să-și poată organiza cultul, să-și pregătească o ieșire din spațiul Schengen ori să încerce să influențeze procesul?!
Hoardele de daci liberi, care-i plimbă numele pe limbă și dorm cu poza-i sub pernă, oricum n-au încredere în Justiție. Că era arestat sau pus sub control judiciar, pentru ei nu contează, tot abuz au să urle. Dar care-i rostul unor acțiuni și decizii atât de ferme că-i fac și pe oamenii normali la cap să ridice din sprânceană?!
1.661 de vizualizări
