În octombrie 2009, Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului, cerea în termeni ultimativi desecretizarea dosarului privind răpirea jurnaliştilor în Irak. „Trebuie ca opinia publică să afle ce este în spatele acestei istorii extrem de complicate, care îl pune pe şeful statului român într-o poziţie absolut penibilă şi asupra căruia există numeroase semne de întrebare“, a şuierat Corlăţean pe treptele sediului organizaţiei PSD din Suceava.
Dacă e să-i dăm crezare preşedintelui Băsescu, astăzi Corlăţean blochează ratificarea acordului de extrădare dintre România şi Siria, tocmai pentru ca teroristul Hayssam, care a finanţat răpirea jurnaliştilor, să nu poată fi adus în România. „Corlăţean consideră că situaţia politică din Siria nu face fezabilă avizarea acestui acord“, a sâsâit şeful statului, în microfonul postului public de radio.
Probabil că inteligentul Corlăţean a aflat, în sfârşit, că Hayssam călătorea în avionul prezidenţial cu Ion Iliescu, fostul său şef de partid, şi că extrădarea teroristului nu va da câtuşi de puţin sorţi de izbândă formaţiunii sale politice la alegerile din 2012. Sau poate că a aflat că mentorul său politic Adrian Năstase, care a avut şi el combinaţii extrem de complicate cu Omar Hayssam, se pregăteşte să candideze la alegerile prezidenţiale din 2014. Şi că din afacerea asta, dacă ea se va finaliza pozitiv, o să-i cadă şi lui un Senat, un Executiv, un MAE, ceva acolo. Practic, în privinţa lui Hayssam, Corlăţean a ajuns un împăciuitorist.
Acuma, vedeţi şi dumneavoastră, dacă eşti împăciuitorist până la urmă, zece ani în acelaşi PSD, ajungi să închizi ochii la răpirile de persoane, să justifici terorismul şi să ţi se pară normală Al Qa’eda, pentru că întotdeauna ceva din tine, aplecat spre împăcare, va da circumstanţe atenuante celui care fluieră în moschee sau umblă cu alba-neagra.
